Page 15 - Simpozion Orasul Viitorului

Intensificarea creativităţii elevilor

prof. înv. primar CRISTINA CORDA,
Școala Gimnazială „Iuliu Maniu” Zalău

Creativitatea a devenit un indicator valoric în multe domenii de activitate. Ea exprimă
culmea pe care o poate atinge o persoană în procesul de inovare a activităţii şi un element de
progres al vieţii sociale. În zilele noastre nu se mai face o separare netă între omul creator şi omul
obişnuit. Orice om poate realiza o îmbunătăţire în munca sa, o mică inovaţie sau invenţie. Pentru
aceasta e nevoie de preocupare specială, de condiţii favorabile dezvoltării creativităţii.
O sarcină importantă a şcolilor a devenit dezvoltarea şi cultivarea gândirii inovatoare. Pe
lângă efortul tradiţional de educare a gândirii critice, stimularea fanteziei apare şi ea ca un obiectiv
major. Aceasta implică schimbări importante,atât în mentalitatea profesorilor, cât şi în ce priveşte
metodele de educare şi instruire. În primul rând, trebuie schimbat climatul pentru a elimina
blocajele culturale şi emotive, puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii destinse, democratice,
între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social al celor din urmă. Modul de
predare trebuie să solicite participarea şi iniţiativa elevilor. Metodele activ-participative sunt tot mai
utilizate în şcoala românească. Fantezia trebuie şi ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia
cunoştintelor, de raţionamentul riguros şi spiritul critic.
Aspiraţia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o
parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociaţia, cât mai liberă a ideilor, utilizând
astfel la maximum resursele inconştientului. Una din cele mai populare metode este
brainstormingul. La nivelul claselor I – IV, în structura metodelor activ-participative, alături de
brainstorming, îşi găsesc cu maximă eficienţă locul: cubul, metoda celor şase pălării, chindogu,
diagramele why-why, diadramele Ishikawa, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură
între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară şi
activitatea specifică şcolii – învăţarea.
Categoria de activităţi care oferă terenul cel mai extins pentru cultivarea creativităţii îl
constituie activităţile în care se lasă elevilor independenţă deplină:
 compunerea şi rezolvarea pe căi diferite a exerciţiilor şi problemelor;
 scoaterea şi formularea ideilor principale dintr-un text;
 elaborarea compunerilor;
 confecţionarea unui obiect (la abilităţi practice);
 executarea unui desen;
 exerciţii de antrenament creativ sub formă de jocuri etc.
Toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale
elevilor care se cer stimulate şi dirijate. Copiilor le place să asculte şi să inventeze poveşti, să joace
roluri, să interacţioneze printr-un joc continuu, pe care-l îmbogăţesc mereu, din ce în mai mult, fiind
atenţi şi receptivi totodată la ce descoperă la ceilalţi. Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul,
feluritele jocuri în aer liber sau acasă, toate au darul de a-i ajuta să exprime emoţii, gânduri,
sentimente care, în această manieră artistică, sunt mai accesibile a fi exteriorizate. Câteva exerciţii
de stimulare a creativităţii ar fi: desenul liber, fără structură, pictura cu mâna dominantă dar şi cu

10