Page 26 - Simpozion Orasul Viitorului
P. 26

mulţi elevi, majoritatea  fiind dornici să pună întrebarea la care s-au gândit şi să afle răspunsurile la
               întrebările formulate de ei.
                       Exemplu:,, Ioana are 30 de ilustrate, iar Ina are 20 ilustrate.” Puneţi întrebarea şi rezolvaţi
               problema! Redau câteva întrebări puse de elevi:
               Câte ilustrate au cele două fetiţe?
               Cu câte ilustrate are mai mult Ioana decât Ina?
               Câte ilustrate au împreună?
               Cu câte ilustrate are mai puţin Ina decât Ioana?
                       -Continuarea  rezolvării  unei  probleme  care  a  fost  începută  în  clasă  sub  îndrumarea
               învăţătorului - procedeu care are drept scop activizarea tuturor elevilor şi care duce la dezvoltarea
               deprinderilor de muncă intelectuală.
                       -Activităţi  care  solicită  recunoaşterea  tipului  de  problemă  care  se  cere  a  fi  rezolvată  –
               activitate  bazată  pe  algoritmul  de  rezolvare  a  problemei  de  acest  tip.  Această  recunoaştere
               facilitează munca elevului  şi, în  acelaşi  timp,  contribuie la dezvoltarea posibilităţii de a înţelege
               relaţiile  aritmetice,  condiţionează  ordinea  acestor  relaţii,  stimulează  generalizarea  procedeelor
               operative,contribuind astfel la evoluţia capacităţilor intelectuale şi la sporirea randamentului său.
               -Rezolvarea problemelor pe mai multe căi duce la dezvoltarea flexibilităţii gândirii, la dezvoltarea
               deprinderilor de autocontrol. Ofer un exemplu de problemă matematică ce se poate rezolva prin mai
               multe (2-7) modalităţi, evidenţiate toate de transpunerea imaginară a celui ce rezolvă problema, în
               ipostaza de ,, subiect” al acesteia: ,, La un magazin de legume şi fructe s-au adus 2 lăzi cu mere, una
               de 40 kg, alta de 45 kg. Ce cantitate de mere a rămas în magazin dacă s-au vândut unei cantine
               şcolare 20 kg şi unui cămin de copii 15 kg? Copilul trebuie pus în postura de a gândi şi explica cum
               ar proceda într-o astfel de situaţie.
               Vinde mere numai din lada mai mică. Dă întâi mere pentru cantină şi apoi pentru cămin.
               Vinde mere numai din lada mare.
               Dă cantinei internatului mere din lada mare, iar căminului din lada mică.
               Răstoarnă cele două lăzi într-o ladă mai mare şi vinde întâi cantinei internatului şi apoi căminului.
               Cântăreşte cele două cantităţi la un loc urmând ca una să-i dea celeilalte cantitatea ce-i revine.
                       -  Impunerea  rezolvării  problemei  sub  formă  de  exerciţii  contribuie,  în  mare  măsură,  la
               consolidarea deprinderilor de folosire a ordinii efectuării operaţiilor şi de cunoaştere a proprietăţilor
               acestora.
                       - Compunerile de probleme constituie una din motivaţiile principale de a dezvolta gândirea
               independentă şi originală a copiilor, de cultivare şi educare a creativităţii gândirii lor.
                       Pe parcursul orelor aceste activităţile au îmbrăcat forme variate, în funcţie de materialele de
               sprijin, de indicaţiile sau de modelele date.
                       Munca de compunere a problemelor este mai complicată decât cea de dezvoltare a rezolvării
               problemelor, pentru că elevul este solicitat mai mult şi mai intens.
                       Pentru  ca  elevul  să  elaboreze  textul  unei  probleme  el  trebuie  să  găsească  împrejurările
               necesare,  corespunzătoare,  să  imagineze  o  acţiune  veridică,  pe  fondul  căreia  să  fixeze  datele
               problemei. Datele să fie pe cât posibil reale, iar între ele să existe relaţii corespunzătoare. Procesul
               compunerii de probleme îi obligă pe elevi să formuleze un lanţ întreg de raţionamente.
                       Consider  că  dezideratul  principal  al  învăţătorului  este  acela  de  a  lupta  mereu  împotriva
               rigidităţii şi de a fi un creator în fiecare moment al activităţii sale, de a asigura participarea activă şi
               colectivă a  elevilor la procesul  de dobândire a  cunoştinţelor,  priceperilor şi  deprinderilor. Stă în
               puterea noastră să utilizăm în activitatea la clasă asemenea metode şi procedee didactice care să
               antreneze  şi  să  stimuleze  în  cel  mai  înalt  grad  posibil  capacităţile  şi  procesele  intelectuale  ale


                                                                                              21
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31