Page 29 - Simpozion Orasul Viitorului
P. 29

imaginaţia  reproductivă,  putem reconstitui  obiecte,  contexte, realităţi, vise nocturne,  stări, etc.În
               lipsa acestora, după ce acestea au fost percepute. Este de fapt o recreare, creare din nou a ceea ce
               am  văzut  sau  trăit  cândva,  reproducere  care  presupune  omisiuni  şi  unele  modificări.  Apelând  la
               imaginaţia combinatorică, noi de fapt combinăm lucruri percepute cândva, experienţe trăite cândva,
               imagini,  tablouri,  desene  sau  fragmente  ale  acestora  vizionate  cândva  şi  activate  în  procesul
               exprimării plastice. Aspectul combinatoriu se referă la intervenţia noastră asupra acestor elemente
               percepute  cândva,  modificarea,  segmentarea,  combinarea  diferitelor  fragmente,  asocierea,
               aglutinarea,  includerea,  intersectarea  lor.  În  ultimă  instanţă  e  vorba  de  nişte  procese,  procedee,
               operaţii cu care operează mintea noastră inventivă. În tratate mai vechi de psihologie (Roşca Al.,
               1976)  se  vorbeşte  de  următoarele  procedee  sau  modalităţi  de  prelucrare  a  datelor  cognitive  în
               procesul imaginativ: tipizarea, schematizarea, amplificarea- diminuarea şi aglutinarea imaginilor. În
               manualul  de  psihologie  din  1993,  P.  P.  Neveanu  descrie  următoarele  procedee:  aglutinarea,
               amplificarea  şi  diminuarea,  multiplicarea  şi  omisiunea,  diviziunea  şi  rearanjarea,  adaptarea,
               substituţia,  modificarea,  schematizarea,  tipizarea,  analogia  şi  empatia.  În  manualele  mai  noi  de
               psihologie,  imaginaţia  nu  mai  apare  tratată  separat  (A.  Neculau,  2000).  În  psihologia  cognitivă
               imaginile  mentale/  imagistica  mentală  cu  care  operează  sistemul  cognitiv  în  absenţa  acţiunilor
               directe  a  unor  stimuli  sunt  o  parte  importantă  a  ceea  ce  numim  imaginaţie.  O  caracteristică  a
               imagisticii mentale,  a imaginilor (a reprezentărilor iconice) este absenţa sintaxei de unde rezultă
               posibilitatea  de  combinare  în  orice  mod,  liberă  a  acestora  faţă  de  reprezentările  lingvistico-
               semantice care sunt supuse regulilor gramaticale. În acest sens, în stimularea creativităţii în cadrul
               activităţilor practice ar trebui pornit de la aceste realităţi: existenţa multiplelor imagini/ reprezentări
               mentale  ale  realităţii  de  la  iconicitate  mare  până  la  abstracţie  şi  posibilitatea  nelimitată  de
               combinare a acestora. Consecinţele didactice sunt:
                       - dezvoltarea şi îmbogăţirea treptată a bazei de imagini (schematice, de iconicităţi diferite,
               realiste, abstracte etc.);
                       - învăţarea, exersarea, descoperirea şi mai ales folosirea în realizarea imaginilor plastice a
               unui repertoriu cât mai variat de procedee şi operaţii aplicate acestor reprezentări imagistice (mulţi
               pedagogi  insistă  asupra  importanţei  în  educaţie  a  insistenţei  pe  operarea  variată  asupra
               cunoştinţelor, experienţelor, imaginilor, acţiunilor etc. ; vezi Elena Joiţa, 2002).
                       Pentru învăţător, în abordarea educaţiei tehnologice în sens creativ, este important de ştiut
               că nu cantitatea de informaţii este determinantă în apariţia noului, a soluţiilor originale, cât mai ales
               setul de proceduri şi operaţii aplicate acestor informaţii. Acest lucru este cu atât mai important cu
               cât se ştie că învăţământul românesc suferă de o supraaglomerare informaţională.
                       Pornind de la aceste aspecte putem iniţia activităţi de învăţare în care copiii să descompună
               şi să recompună imaginile şi obiectele în şi din părţile cele mai simple: puncte, linii, pete, culori,
               forme, forme iconice, forme geometrice, forme neregulate, spontane, simboluri. În prealabil elevii
               sunt familiarizaţi cu informaţiile/ reprezentările esenţiale cu care se operează în domeniul vizual-
               plastic,  insistându-se  pe  ideea  recunoaşterii  acestora  şi  mai  ales  utilizarea  lor  în  construirea
               diferitelor  lucrări  bi-  şi  tridimensionale.  De  asemenea,  concomitent  cu  această  familiarizare  prin
               exerciţii şi jocuri cu ingredientele informaţionale ale exprimării tehnice (materiale diverse, tehnici
               variate) se poate pune accentul pe transformarea, prelucrarea şi modificarea acestora prin aplicarea
               diferitelor operaţii. Aceste operaţii le putem aplica:
                       -  culorilor:  închidere,  deschidere,  nuanţare,  rupere  cu  complementare,  tratarea  plată,
               picturală, construirea de scări valorice şi de ritmuri cromatice, juxtapuneri de culori, suprapuneri de
               culori,  fuzionări  de  culori  în  medii  umede,  desfăşurarea  unor  game  cromatice,  stropirea  culorii,
               aşternerea culorilor cu diferite instrumente etc.;


                                                                                              24
   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34