Page 27 - Simpozion Orasul Viitorului 1

elevilor, să trezească interesul şi curiozitatea acestora, să imprime întregii activităţi de învăţare un
pronunţat caracter formativ.
Practica pedagogică mi-a confirmat că este posibil şi necesar ca acest proces să înceapă în
ciclul primar, când se pun bazele personalităţii copilului încă din primele zile de şcoală, folosind
metode active. Personal, mă declar adepta metodelor active. Practicând aceste metode elevul
execută în acelaşi timp sarcini de lucru şi ajunge să deţină un control asupra activităţilor proprii de
învăţare. Dinamismul său şi resursele pe care le activează îi vor da sentimentul de autenticitate:
poate da curs propriei iniţiative, e capabil de autonomie şi de decizie de a se angaja activ la propria
lui formare.
Consider că formarea şi dezvoltarea gândirii creatoare la elevii din ciclul primar se
realizează prin rezolvarea şi compunerea problemelor.
În vederea formării şi dezvoltării la elevi a capacităţilor necesare şi utile activităţii de
rezolvare a problemelor, se impune ca în întreaga activitate matematică să gradăm efortul la care
supunem gândirea elevilor. Trebuie să avem grijă să nu predomine problemele cu rol de exerciţiu
care nu solicită elevului decât un efort de calcul. De asemenea să ţinem seama de clasificare
problemelor în categorii după gradul de efort la care este supusă gândirea în procesul rezolvării.
Creativitatea gândirii nu se poate produce decât pe baza unor deprinderi corect formate,
deprinderi de a stabili raţionamente logice, un volum bogat de cunoştinţe. Compunerea de probleme
constitue o premisă reală şi eficientă pentru viitoarea muncă în domeniul cercetării şi pentru
activitatea viitoare de creaţie.
Este datoria noastă, a cadrelor didactice, să imprimăm elevilor dragoste faţă de muncă, să le
formăm cunoştinţe şi deprinderi practice, folositoare în pregătirea pentru viaţă.
Elevul rezolvă exerciţii şi probleme de matematică cu scopul de a-şi dezvolta gândirea şi memoria,
de a-şi forma deprinderi operative,de a-şi aprofunda şi consolida anumite cunoştinţe matematice.
Există şi motive ce ţin de pasiunea pentru matematică, concretizată în obţinerea unei reale
satisfacţii proprii, când elevii reuşesc să-şi formeze deprinderi de calcul şi îndrăgesc atitudinea de a
rezolva exerciţii şi probleme de matematică.
În rezolvarea problemelor se vizează activitatea de descoperire,activitatea creatoare. Aceste
operaţii dezvoltă capacităţile intelectuale ale copiilor.
În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală. Dar, se vede
necesitatea de a modifică destul de mult modul de gândire şi stilul de lucru în clasă,
cristalizate în secole de învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de această latură
a personalităţii elevului, care capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.

Bibliografie:

1. Aron, Ioan (1977), Metodica predării aritmeticii la clasele I - IV, EDP. Bucureşti;
2. Cerghit, I. (1997), Metode de învățământ, E.D.P.,București,
3. Fânaru, Florin, Stimularea gândirii prin probleme intuitive-creative, Tribuna
Învăţământului, nr. 615/2001;
4. Polya G., ( 1965), Cum rezolvăm o problemă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;
5. Polya, George (1991) - Cultivarea creativităţii la şcolarii mici prin rezolvarea problemelor
de matematică, în învăţământul primar, vol. I;
6. Polya, George (1971) - Euristica rezolvării problemelor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

22