Page 31 - Simpozion Orasul Viitorului 1

Exerciţii - joc pentru explorarea expresivităţii liniei plastice. Puterea de expresie a liniei nu se
învaţă verbal, teoretic, ci prin exerciţii- joc care îi dau posibilitatea elevului să simtă diferite
senzaţii, să trăiască diferite emoţii, stări şi să le traducă în expresii liniare. Prezentăm câteva din
aceste exerciţii - joc:
 desenarea cu creionul a traiectoriei unor obiecte grele,uşoare,foarte uşoare,cu suprafeţe mici
sau mari, în cădere liberă;
 reprezentarea liniară a curgerii apeimierii, smoalei, fumului;
 sugerarea traiectorii mişcării mâinii când mângâie o pisică, frământă aluatul, coase cu acul,
scrie, scutură etc.;
 reprezentarea cu ajutorul liniei a diferitelor zgomote, sunete sau mic fragmente muzicale;
 reprezentarea cu ajutorul liniilor a diferitelor trasee parcurse într-o oră sau o zi de către
diferite fiinţe (melc, furnică, şarpe, ţânţar, om obosit, copil de un an, cangur etc.);
 redarea bătăilor inimii cu ajutorul liniei (electrocardiogramă manuală);
 dansul pe hârtie (mâna copilului şi creionul dansează pe suprafaţa-suport pe diferite ritmuri -
vals, tango, rock etc.)
 jocuri - exerciţii de transpuneri în linii gesturi ale foşnetului, a adierii vântului, a ţârâitului
unui ceas deşteptător, a scârţâitului unei uşi ruginite, ale ţipătului ascuţit, ale timbrului
specific unor instrumente muzicale etc.
Toate aceste exerciţii- joc de exprimări liniare, de transcodare a unor semnale senzoriale în
semne plastice liniare dezvoltă sensibilitatea, puterea de asociere şi de analogie între lucruri,
fenomene diferite, dezvoltând creativitatea expresivă. În toate aceste exerciţii elevii sunt puşi în
situaţia să descopere şi să simtă că linia poate fi subţire, groasă, apăsată, suplă, continuă, întreruptă,
modulată, dreaptă, curbă, zigzagată, spiralică. De asemenea, aplicând diferite operaţii plastice
liniilor, ei le pot multiplica, intersecta, aglomera, combina cu puncte sau pete, obţinând noi efecte şi
expresivităţi. Aceste „ trucuri”, componente manipulate liber şi orchestrate cât mai inventiv, dau
naştere la nesfârşite jocuri hazlii, vesele, triste, uneori cu note dramatice, halucinante, poetice,
onirice.
Folosirea cât mai variată a acestor „ trucuri”, descoperirea altora şi mereu combinarea lor în
varii configuraţii,pe un fond emoţional benefic şi cu o susţinere motivaţională intrinsecă, născută
din plăcerea demiurgică de a plăsmui forme, culori, imagini, activează potenţialul creativ şi
facilitează transferul acestora,datorită asimilării lor formalizate vizual-cognitiv, în alte domenii de
activitate ( literatură, design de obiect, vestimentar, film, publicitate, arhitectură etc.).

Bibliografie:

1. Bernat, Simona-Elena, (2005), Diversitatea în învăţare şi modalităţi de a răspunde acesteia
prin predare, Şcoala reflexivă, volumul 2, numărul 1(4), Cluj-Napoca;
2. Neveanu, P.P., (1972), Cercetări privind raportul inteligenţă – creativitate; creativitatea ca
formaţiune de personalitate, în Revista de psihologie, nr. 3;
3. ***, (2004), Creativitate în învăţământ. Auxiliare curriculare, mijloace de învăţământ,
Editura Terra, Focşani.

26