Page 29 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4

REPORTAJE

argint " sau traducerile sale de mare valoare din Goethe, nici pe Nichita Stănescu cu cele

"Zece Elegii "sau "Noduri și semne ", nici pe Marin Sorescu cu cele trei cărți de poeme "La

lilieci" premiate cu premii internaționale și nici chiar pe Marin Preda cu "Moromeții",

"Întâlnirea din pământuri " și "Cel mai iubit dintre pământeni " de asemeni onorate cu premii

importante. Barem cu Marin Preda, lupta era la baionete, corp la corp ! Se ignorau reciproc.

Dispute și animozități, care inevitabil, nu puteau să nu ducă, în final, la excluderea sa din

toate funcțiile avute, căci vorba aceea biblică cine ridică sabia,de sabie va pieri ...

Drept care, judecam eu , mai târziu, neprimind niciun răspuns la demersul meu, cum

putea să mă promoveze pe mine, un neica nimeni din provincie. De asta nu mi-am pus nicio

speranță în urma audienței la el. Cum nicio speranță nu mi-am pus nici în manuscrisul lăsat

lui Traian Iancu, la Uniune și ulterior la revista "Ramuri" păstorită de Marin Sorescu. Cel

puțin de-aci mi s-a restituit volumul dactilografiat prin scriitorul recenzent Dan Ion Vlad, cu

numeroase intervenții adnotate cu pixul direct pe texte, spunându-mi că adnotările respective

ar fi fost chiar ale" șefului " , adică ale lui Marin Sorescu. N-am crezut însă nicio clipă că nea

Mărin , cum îi spuneam mai toți pe vremea aceea, avea timp de pierdut cu așa ceva, prea

ocupat cum era și cu delegațiile pe care le făcea peste tot în lume.

Drept care, am lăsat cauza în nelucrare. Nu m-a mai interesat nici participarea mea, și

așa destul de sporadică, la cenaclul literar "|Ramuri " al lui Marin Sorescu, întâlniri la care,

potrivit cutumei, te răstigneau toți audienții pe fiecare cuvânt, cu pixul în mână, făcându-și o

adevărată glorie prin desființarea oricărui scriitor ce îndrăznea să bată la porțile Olimpului.

Mai ales că , întâlnirile acestea se terminau de regulă , cu chefuri crunte la restaurante sau

chiar acasă la locuința scriitorului Dan Ion Vlad de pe strada Sfinții Apostoli – Sărari din

Craiova. La câteva chefuri de astea am participat și eu. Se bea enorm și crunt.