Page 27 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4
P. 27

REPORTAJE



                      - E clar! mi-am zis eu în sinea mea. Mă expediază elegant la alții ... Păi, de-asta am

               venit la dumneavoastră, i-am răspuns eu aproape impertinent, în timp ce el își îndesa tutun în


               pipă din pachețelul de pe birou. De ce m-o fi trimițând și la alții, mă întrebam eu în sinea

               mea, că doar revista „Săptămâna” pentru asta era destinată ?! Nu mă dumiream deloc!



                       – Bine! zice el , și manuscrisul ăsta vrei să-l lași aici, la noi?


                      – Da! Îi răspund eu hotărât.


                      – Bine, zice, am să-l dau compartimentului de poezie să-l analizeze și ei.


                      Înțelegând că de fapt asta era tot și că trebuia să mă ridic și să plec, i-am mulțumit și

               sculându-mă, am dat să plec.


                      – Stai, zice, tu ești tânărul care mi-a zis Florin că semeni cu mine când eram tânăr ?


                      - Da, zic, eu sunt, i-am confirmat sec.


                      – Mdaa, oarecum, zice el, cu aceeași răceală deși, de fapt eu chiar îi semănam, până


               chiar și la față cu aceași alună mare, pe obrazul stâng.


                      Dar nefăcându-și nicio vorbă despre propunerea ce mi-o făcuse Florin Piersic la

               Brașov, să fiu distribuit cumva în vreun rol în filmul "Trandafirul galben "ce se turna chiar


               atunci și pe care îl patrona de fapt cu scenariul și regia, i-am mulțumit încă o dată și tocmai

               când mi-a întins mâna de rămas bun, secretara a intrat intempestiv, anunțându-l că în telefon e


               cineva de la Comitetul Central (PCR). I-am mulțumit încă odată și m-am retras imediat.


                      Nu eram însă deloc mulțumit de cum decursese audiența. Dialogul fusese prea rece,

               sec, scurt și dur. Mai ales că-mi zisese și că nu fac eu gaură-n cer cu talentul, Zaharia Stancu,


               președintele Uniunii, că am ceva mâzgă, adică talent, după cum era să mă liniștească


               Augustin Doinaș că însemna expresia asta a lui Marin Preda. Și acum și ăsta cu gaura lui în
   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32