Page 25 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4

REPORTAJE

Valeriu Cîmpeanu - Cum l-am cunoscut pe Eugen Barbu

Impresionat de verva și exclusivitatea acidă și de neegalat a lui Eugen Barbu, mai ales

de pamfletele publicate în rubrica sa specială din revistele " Luceafărul " și "Săptămâna ",

chiar cu titlul " Judecata de apoi "în care practic îi satiriza pe mulți din scriitorii români

contemporani, m-am hotărât să merg la el cu un manuscris de poezii și poeme să își dea cu

părerea asupra calității lor literare și eventual să mă și publice. Fapt pentru care, fără altă

recomandare sau intervenție a cuiva, m-am și prezentat la domnia-sa la sediul redacției

revistei

"Săptămâna", fondată chiar de el. Era într-o sâmbătă pe la ora zece dimineața, zi în

care maestrul, ca să pară popular,obișnuia să își mai țină și unele audiențe pentru oarecare

solicitanți.

Eu eram, iată, unul ! De fapt singurul până la ora aceea. Când am sosit, o doamnă

elegantă, între două vârste, m-a anunțat și condus la dânsul în birou. Acesta tocmai își curăța

o pipă neagră de scrum într-un bol de pe biroul său. M-a privit peste ochelarii negri ce-i purta

și fără să-mi răspundă la "Bună ziua "! dată, curățându-și în continuare pipa de resturile

fumate, m-a invitat să iau loc pe unul din scaunele din fața biroului său. Și-a dat ochelarii jos

și privindu-mă fix, cu privirea lui rece de sfinx, m-a întrebat aproape inchizitorial :

- Da, tinere ! Ce nevoi te aduc pe la mine?

Eu, emoționat de tonul și de privirea lui rece și dură, de abia de-am mai putut îngăima:

- Am venit la dumneavoastră cu culegerea asta de versuri să vă rog să vă dați cu

părerea ... că vreau să le public .... Țin mult la părerea dumneavoastră că-mi plac pamfletele