Page 28 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4

REPORTAJE

cer și cu privirea lui dură, fără să schițeze vreun zâmbet de bunăvoință. Da, îmi ziceam, am

venit degeaba! N-o să iasă nicio brânză .. Mă speriase și cu privirea lui rece de sfinx ! Omul

ăsta, născut și copilărind pe maidanele mahalalei Cuțarida din București, printre gunoaie,

oameni săraci, cheflii și duri, ce-și duceau cu greu existența de la o zi la alta la marginea

lumii, nu învățase să zâmbească chiar dacă , copilărind pe acolo, împrejurarea asta avea să-i

servească drept sursă de inspirație pentru scrierea romanului "Groapa", devenit celebru în

epocă, fiindu-i publicat în mai multe ediții, fiind distins și cu premiul literar "Erder" și multe

alte premii ale Uniunii Scriitorilor. Și deși omul acesta parcursese mai toate treptele sociale

ale ascensiunii sale în Uniunea Scriitorilor, în Academie ,în Comitetul Central al PCR și

deputat în Marea Adunare Națională ,în cele din urmă, cum aveam să aflu mai târziu, datorită

inflexiunii , nonconformismului său și plagiatului de care a fost acuzat pentru romanul

"Incognito " ,neagreând -ui nici pe mulți dintre scriitorii contemporani de valore , a ajuns să

fie declarat " persona non grata " și exclus de la revista"Săptămâna ", din Uniunea Scriitorilor

,ca și din toate funcțiile onorifice avute.

Singurul scriitor pe care îl agreea, pentru că de fapt era și creația sa, clonă spirituală,

era Vadim Tudor, căruia i-a fost tot timpul mentor spiritual și copie fidelă în pamfletele pe

care și acesta le publica.

Mi-aduc aminte cum, în revista literară "Săptămâna ", Eugen Barbu nu cruța aproape

pe nimeni. Nu recunoștea talentele literare ale multor scriitori contemporani lui. Era la cuțite

cu mai toți, pe care îi critica cu o virulență diabolică. Nu recunoștea ca scriitori adevărați nici

chiar pe cei deja afirmați, cu opere literare de valoare. Credea probabil că niciunul nu făcea

"gaură în cer "cu talentul lui. Nici chiar pe Doinaș cu " Utopia " și "Mistrețul cu colți de