Page 13 - Misterele Dunarii nr. 10 (preview)

Fedor Kondratovici

SICIA DUNĂREANĂ DE LA DUNAVĂȚ

Partea a II-a

Traducere de Ananie Ivanov

Povestirea lui Kolomyieț despre înființarea Siciei dunărene de la Dunavăț este într-atât de

detaliată și coincide atât de precis cu toate evenimentele cunoscute de noi cu privire la timpul
și locul de referință, încât cu greu apare nevoia de a ne ocupa de retractarea celor spuse despre

această materie în cartea lui Ceaikovskyi. Acest autor, după cum am amintit deja, din motive
care ne scapă în multe privințe, urmărește neapărat să plaseze începutul Zaporojiei dunărene

pe vremea lui Mazepa, de la acei zaporojeni care au venit împreună cu el la Bender. Conform
cu povestirea lui, Sicia a fost transferată la Dunavăț în anul 1800 de către coșovyi Vasyl

Scerbina, fiul lui Demian Scerbina, fost coșovyi (unde?) în anul 1785.

Acest Vasyl Scerbina a fost, chipurile, și întemeietorul satelor Raia, Beș-Tepe, Sarny și
Vilki… După moartea lui Scerbina, povestește mai departe Ceaikovskyi, în anul 1806,

coșovyi a fost ales un oarecare nobil polonez, pe care îl numeau Leah… Semnul distinctive al
autorității lui coșovyi era, chipurile, o manta îmblănită de culoare roșie, căptușită cu pielicele

de urs negru, care i-a fost dată de către sultanul Ahmet al III-lea lui Konstantin Gordynskyi,

fost coșovyi în timpul lui Mazepa în anul 1710. Pentru mantaua această îmblănită, zaporojenii
nutreau un soi de respect superstițios, iar coșovyi avea, zice-se, chemarea pentru însemnătatea

sa, câtă vreme era îmbrăcat cu această manta, ceea ce-l făcea pe Leah să poarte mantaua
îmblănită, cusută pe el, și să nu o scoată de pe el, până la moarte, care a survenit în anul 1821.

Despre războiale cu nekrasovienii, Ceaikovskyi amintește doar în treacăt, datându-le în

anul 1821 și anii următori, iar cauza acestor confruntări o pune pe seama dușmăniei, apărute
ca rezultat al intrigilor guvernului rus pe care acesta le-a cusut între nekrasovieni și

zaporojeni… De ce o fi căutat „otamanul cozacilor otomani” tocmai o asemenea explicație a
celor petrecute se poate doar ghici și, desigur, ar fi natural să se creadă că autorului Kozacinei,

care visa la o contopire a populației lipovenești și a celei ucrainene din Dobrogea în ceea ce el
numea „cozacii otomani”, îi trebuia, pur și simplu, o variantă închipuită, cuprinzând o cauză

externă pentru explicarea unei dușmănii vechi între cele două elemente entice și, mai cu

seamă, o asemenea cauză care, împăcând părțile adverse, stabilea și o adversitate împotriva
Rusiei…

După cum vedem, însă, toate cele petrecute s-au desfășurat cu desăvârșire altfel.
Strămutarea Siciei la Dunavăț s-a petrecut încă de pe vremea aceluiași Samiylo

13