Page 8 - Misterele Dunarii nr. 10 (preview)

Pe toată durata acestei prime faze a războiului civil dintre fiii lui Baiazid, Musa s-a aflat

în anturajul fratelui său Mehmet. Victoria lui Suleiman și ocuparea unei mari părți a Anatoliei
de către oștile sale, avea să schimbe însă balanța puterii în Asia. Câtă vreme Mehmet se

declarase păzitorul moștenirii lui Baiazid, beii turcmeni din Anatolia păstraseră o atitudine

rezervată, chiar ostilă. Dar, odată cu ofensiva lui Suleiman, care amenința să reunifice
Imperiul otoman sub o singură conducere, emirii Anatoliei și-au oferit sprijinul pentru

Mehmet.
Prezența amenințătoare a lui Suleiman la frontierele Rum-ului l-a determinat pe Mehmet

să accepte o diversiune în Rumelia, la propunerea lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării
Românești, care, după cum aminteam anterior, reluase operațiunile militare în Dobrogea.

Astfel, s-a țesut planul prin care Musa urma să fie trimis în Rumelia, pentru a deschide, cu

sprijinul lui Mircea, un nou front de luptă, în Dobrogea, împotriva lui Suleiman.
Cronica turcească spune că Musa a fost cel care a venit înaintea lui Mehmet, cerându-i

4
permisiunea de a merge în Rumelia, pentru „a se face bei acolo”. Ascultând cuvintele sale,
Mehmet și-a arătat susținerea, Musa pecetluind înțelegerea cu un jurământ de supunere față de

fratele său mai mare. Nu avem informații precise despre acest jurământ, însă, de bună seamă,
el a constituit un bun pretext pentru ca Mehmet să invadeze Rumelia câțiva ani mai târziu.

După altă sursă, Musa se afla la curtea emirului de Karaman, când o ambasadă din partea

lui Mircea cel Bătrân a sosit, pe mare, la Sinope, iar de acolo la Kastamonu, la curtea beiului
Isfendiyar. Trimișii lui Mircea i-au cerut lui Isfendiyar ajutor pentru a-l convinge pe Mehmet

să-l trimită pe Musa în Țara Românească, domnul român promițînd să-i dea de soția pe una

din fiicele sale și „să-l facă bei acolo”.
Isfendiyar i-a îndemnat pe trimișii lui Mircea să meargă la Karaman, unde prințul Musa

se afla, ca trimis la fratelui său, Mehmet, negociind alianța împotriva lui Suleiman. Musa,
auzind propunerea domnului Țării Românești, a fost foarte bucuros, spunând: „Chiar acesta

era și scopul meu de multă vreme!”. Musa a însoțit ambasada lui Mircea înapoi la Kastamonu,
5
iar de acolo la Sinope, de unde s-au îmbarcat spre Țara Românească.

Continuarea în ediția printată a revistei

4 D. Kastritsis, op. cit., p. 130
5 Ibidem, p. 131
8