Page 11 - Misterele Dunarii nr. 10 (preview)
P. 11
Şapcă Valentin
REPATRIEREA LIPOVENILOR ÎN URSS (AUGUST - SEPTEMBRIE 1947)
,,Anul 1947 este un an care a schimbat viață a peste 1500 de locuitori din satul
Jurilovca.” 15
După război, în Jurilovca se formase un grup de localnici care au manifestat dorința ca
Dobrogea să facă parte din Uniunea Sovietică. Au adresat această rugăminte la Tulcea,
reprezentanților statului sovietic. Această cerere nu a fost pe placul nici a României, nici a
Uniunii Sovietice.
Acest exod al lipovenilor în URSS a fost un eveniment de referință a acelor ani. A fost o
întoarcere a lipovenilor în Maica Rusia, acolo unde erau mormintele strămoșilor.
,,Nu se știe a cui a fost ideea aducerii lipovenilor în Rusia, dar mai plauzibil pare că a
fost ideea rușilor sovietici, pentru că în vestul Rusiei supraviețuiseră puțini bărbați, erau multe
părți în ruină, se impunea o organizarea a gospodăriilor, iar brațele care să muncească nu erau
suficiente.
S-au adunat semnături pentru cei care vroiai să fie incluși pe lista asta, însemnând un fel
de cerere pentru strămutarea în Rusia. Din partea URSS, activitatea era condusă de un
oarecare Bceanko, care ținea legătură cu locuitorii. Din partea populației locale, s-a format un
grup de inițiativă locală, care avea sarcina să îl ajute pe acesta sau să îi țină locul când acesta
16
lipsea. Cei mai activi în cadrul grupului au fost trei: Ivan Ciumak, Kirsan Ivanov, Lebedev.”
Cauza principală a acestei plecări a fost, în primul rând, foametea din România. Apoi,
felul în care erau tratați lipovenii de către autoritățiile române.
Iată ce-i răspunde un tată atunci când a fost întrebat de fiul său de ce s-au întors aceștia în
URSS:
,,Unu. Să ne întoarcem în patria noastră istorică. Şi doi, speranța de a oferi copiilor o
educație aleasă. Iar noi, recunosc, speram la o viață mai bună. Eram ca niște copii care s-au
întors la mama care cândva a fost lipsită de drepturile materne, însă memoria ne era
neschimbată şi se transmitea din generație în generație, de la strămoşii noștri, tovarăși ai lui
17
Razin, care au fost respinși de Rusia, dar care nu au uitat de Rusia niciodată.”
Mulți sperau că va fi mai bine pentru copiii lor, că vor învăța la o școală mai bună, că vor
învăță în limba rusă. Să nu minimalizăm marele prestigiu de care se bucurau Uniunea
Sovietelor, Armata Roșie și marele cârmaci Stalin.
15 Andrei Kainov, Strămutarea, articol în limba rusă, Zorile, nr 2, pag 10-12, 2007
16 Ibidem
17 Ibidem
11