Page 102 - unirea 8-9

8-9
pe prispa
Casei unde Maica ară
nice plânge
nice un amurg nu frânge
Un clopot centenar
La Centenar şi coruri se înalţă
Ca un Ecou sau ca muşcate-n glastră La Alba-Iulia îngheaţă Focul
Şi Mureşul îmi este Vatră, Casă din Purgatoriul
Dintotdeauna, cu limpeziri de ape. De Acasă! zalelor de fier
E Noapte-acum în Zorii dimineţii
Iar eu
Netimp Măicuţă-un dram de Soare-ţi cer

Se-aude muget de sonete Rostesc
pe creasta dealurilor ninse în palma frântă
dinspre zăbava clipei de durere
se-mpresoară O Rugăciune
amurg de zi cât batista lacrimei...
dorinţi o poate duce
nestinse Stai...
Un clopot bate la Răscruce
Sosesc călări pe caii Unirea
ninşi Una e
asemeni goarnelor a noastră
ce sună Sfântă
ţăranii
vetrelor-căpestre De Centenar
cu Steagul Tu
din câmpii rupestre Fiule
înstrăinat ori nu
De-acum te gată
din Candela suitului Netimp în Pragul caselor
mai picură şi Iarba
şuvoaie-ncremenite-n lespezi e curată
Tu, Maică Preacurată din Unire Şi Tu
Nenăscută Române unde eşti
Adună-ne o altă Casă
Acum nu-ţi mai cată...
Cu Vocea Mută!

102