Page 97 - unirea 8-9
P. 97

8-9
              A dăruit şi a primit
              A urmărit întâlnirile şi despărţirile
              Comploturile puse la cale decapitările
              Naşterea imperatorilor
              Toate iluziile şi deziluziile                     Unde peştii îşi depun icrele apoi mor
              Care şi-au făcut cuib de barză                    Cântecele pescarilor te inspiră
              Pe acoperişul lumii
                                                                Carnea dulce a iluziilor
                                                                Te hrăneşte în fiecare zi
              Răspunsurile venite pe ape                        Fără de saţiu şi fără odihnă este inima mea
              Au coarne de cerbi trup de sirenă                 Multe toamne şi balade poposesc în ea
              Ochi de vultur                                    Pentru o cană cu vin
              În timp ce disperarea se calcă în picioare pe mal
              Nu-i alt semn care să cultive spiritul            Vai vai străine
              Pe un sol mai bun                                 Cum îmi ocupi camerele inimii
              Din care numai îngeri să crească
                                                                Bagajele şi mandolina poartă iniţiale focului sacru
                                                                Nu ştiu încotro să privesc
                            Hopa sus viaţă
                                                                Pentru a le feri de impostori
                                                                Ca nişte insecte aşezaţi pe dulcele florii
              Te simţi în lanul vieţii un bob singutatic
              Oare cine ar putea fi morarul care să te păzească  Strigătul ce-l auzi atât de aproape
              Pentru ca nimeni să nu te fure la cântar          E al mesagerului
              Măsurătoarea să-ţi fie dreaptă                    Care-ţi aduce un dar  (cu valoare sentimentală)
              Mâna care dăruieşte să fie generoasă
                                                                Primul păcat al omului pe pământ
                                                                Numele neamului
              Strigi şi strigătul se preface în săgeată         Ce l-a cântat cel dintâi
              Ţinta se preface în pasăre                        În cântece de dragoste
              Pasărea într-un pol îndepărtat
              Însoţitoarele de bord în picături de ploaie                           Plouă
              Cine să şteargă bordul cu o năframă de stele

                                                                Inima mea stă în casă şi tricotează
              Cel ce dă exemplul poate fi eminenţa căutată sau nu  După ce a măturat a făcut un ceai englezesc
              Acul indicator cade fără vlagă                    S-a rugat în bula aceea albastră
              Urmăritorii aproape urăsc gestul                  Care apoi a şi pocnit de saţietate
              Îi fac respiraţie gură la gură                    Împrăştiind în jur câteva steluţe
              Pentru a trasmite gena unei speranţe              După ce a strălucit suficient pentru sine
              Aprinzând o scânteie de intenţie masculină
              În sufletul neîmpăcat                             Plouă şi gândul urcă în pat
              Pe stâncă o urmă de vânător                       Pentru a îmbrăţişa un alt gând
              Iar după stâncă un un cerc sub formă de soare     Copiii lor vor ieşi pe uşa principală victorioşi
              Care te poate apune                               Imposibil de ghicit care dintre ei
              Fără a-ţi mai calcula ultima rază
                                                                Le va duce neamul şi numele în viitor
                  Cu  pasărea amintirii  pe  umăr               Pentru recunoaşterea secretă a genei
                                                                Care şi acum are dubii
                                                                Despre felul de a gândi
              Mă simt ca o peşteră                              A celor ce au lăsat bileţelul de dragoste
              Unde generaţii de sentimente                      În bolul mâinii
              Precum liliecii                                   Plouă popular în cartiere mărginaşe
              Se adăpostesc                                     Plouă de lux peste vilele celor ce au impresia
              Lăsând pe umezi pereţi                            Că nu vor muri niciodată
              Semnele unor poeme nemuritoare
                                                                Plouă deşănţat plouă elegant
                                                                Plouă în rate lunare
              E greu să-ţi înalţi casă                          Printre impulsurile solare
              Deasupra unui fluviu
                                                                Plouă în lire şi yeni

                                                             97
   92   93   94   95   96   97   98   99   100   101   102