Page 109 - unirea 8-9
P. 109
Războiul minţii 8-9
Îmi este mintea într-un război continuu!
Aş vrea să o înţeleg şi să îi dau dreptate...
Dar dacă sufletul te vrea!...
Cum pot să fac? un vals al amintirilor fugare…
Cum ar putea să meargă mai departe? iar sentimentele înstrăinării
transformă totul
Am mintea în război, dar sufletul în pace... intr-o licoare ucigătoare...
Habar nu am cine va câştiga! atunci când din cea fost
Nu ştiu! n-a mai rămas nimic altceva,
... să-i spun minţii că regret? decât un dor ce doare foarte tare!
Deşi îmi place! ... care încet dispare…
Ori sufletului să îi spun să fie conştient...
Că iar va regreta? Apoi se aşterne o linişte adâncă, năucitoare
şi un fâlfâit de aripi încearcă
Pe chip se vede un amestec clar să mă atingă în zborul lor năuc...
De bucurii dar şi tristeţe! Aş vrea să pot uita tot ce a fost
Sufletului însă nu pot să-i impun (nimic) dar aripile frânte îmi împiedică
Atâta timp cât mă refuza (şi nu vrea să-nveţe)... zborul pe care îl visez de mult...
Un gând se răzvrăteşte-n minete... Timpul însă va fi vraciul divin,
Iar altul tace mâlc... ajutându-mi sufletul să îşi închidă porţile
Nu înţeleg de fapt ce vor să-mi spună iar subconştientul să îmi spună într-o bună zi:
Şi-n gânduri mă încurc! Cine? Cum? Unde? Ne decide sorţile!
Suflet răzvrătit
Aş vrea să văd peste tot locul frumuseţe...
Dar mă izbesc aproape,, obsesiv’’ de ura...
Ce îmi apare pe neveste, pe chipurile voastre... Sufletul meu e răzvrătit!
Pictate în amestec de culoare ca într-o pictură! Se-ntreabă iar unde-a greşit?
Pe acest Pământ de ce-a venit?
Aş vrea să pot ca să pictez şi eu Ca să trăiască chinuit!?
(Nu în tablouri) în suflet ,FRUMUSETEA...
Dar altfel decât face pictorul care acoperă Unde n-a înţeles ce trebuia?
O pânză albă... dându-i frumuseţe şi culoare... Ce misiune de îndeplinit avea?
Aş vrea să pot spăla ,,umbra’’ urii sufleteşti... Unde a încurcat destinul, căile?
Să pun apoi, pictura dragostei pe faţă, Cui trebuie să-i facă voile?
si-n sufletul ce doare….atunci cand il rănesti …tu
Om lipsit de fericire si de ,,viata’’!... Sufletul meu e răzvrătit
Se pare că greşit a nimerit!..
Subconştientul Şi se învârte buimăcit!
Căci destinaţia corectă nu a nimerit!
Subconştientul ştie
ce mintea nu poate înţelege! Şi i se-nvârt toate în jur
Inima simte că subconştientul Ca-ntr-un tablou fără contur...
are taine ascunse... Se simte trist şi imatur!
Trupul doreşte ceea ce mintea detestă! Ne pricepând nimic... din împrejur!!!
Aşa se ajunge ca într-o bună zi,
iubirea să rămână o amintire Sufletul meu se răzvrăteşte,
care va tulbura uneori liniştea Simte că cineva-l iubeşte,
şi va readuce dorul... În mod ciudat şi nebuneşte
Şi asta îl nelinişteşte!
Furtuni se iscă în suflet
atunci când dorul, doare… Un sentiment ciudat se-nvârte împrejur!
Dorinţele aprind Nu înţeleg ce este şi mă jur
În nopţi de veghe,, felinare’’! Că am nevoie de un strop de linişte, atât
Cuvintele dansează în ureche Dar n-o găsesc nici unde pe Pământ!
109
