Page 113 - unirea 8-9
P. 113
8-9
Răzvan Ducan
Răzvan Ducan (n.1957) este membru al
Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Uniunii
Ziariştilor Profesionişti din România. A publicat 35
de cărţi, în principal de poezie, dar şi cărţi de publi-
cistică, de cronici de carte, de aforisme, de cercetare
literară, istorică, sportivă, religioasă, etc.
S-au scris mai multe cărţi despre el, apărân-
du-i inclusiv un album fotografic dedicat acestuia cu
ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani. Cu acelaşi prilej,
revista literară ”Vatra veche” i-a dedicat un număr
special (iunie 2017).
De-a lungul timpului a fost colaborator, re-
dactor, redactor-şef sau redactor-şef adjunct la diver-
se publicaţii: cotidiane, săptămânale sau lunare. Din
2009 este redactor la revista de cultură “Vatra veche”,
din Târgu-Mureş. A fost distins cu numeroase premii
pentru poezie şi pentru reuşitele culturale. Este prezent
în numeroase volume colective şi dicţionare literare,
antologii şi reviste literare din ţară şi străinătate. A acti-
vat şi activează în asociaţiile culturale “Vatra Româ-
nească” şi “ASTRA”. E-mail: ducanrazvan@yahoo.com
Poeţii decât puterea de-nţelegere a oamenilor mari,
de aceea el nu încape
Poeţii sunt cei care zboară mai sus decât avioanele în acceptul de conjunctură al acestora.
şi se scufundă mai jos decât submarinele. Singuri, copiii, au suflete fertile,
Partea lor de îngăduinţă este mai mare decât unde el creşte pe măsura inocenţei lor.
partea de neîngăduinţă,
de aceea şi Dumnezeu îi vrea mâna lui dreaptă, Acolo ei îl îngrijesc ca pe un animăluş de companie,
cea care spală mâna stângă. cu care ies la plimbare, ţinându-l în lesa bucuriei
Poeţii au amontele şi avalul clipei mai mari începutului de primăvară.
decât îngăduinţa judecăţii.
Ei sunt mai înalţi în uimire decât distanţa Îi mângâie blana imaculată a petalelor
de la care stelele nopţii trimit bezele de lumină. şi-l caută la miros, care nu-i.
Ei sunt mai laţi ca linia orizontului,
”acolo unde ni se pare Îi dau să mănânce priviri gingaşe
că cerul se uneşte cu pământul”. şi să bea tandreţuri la dungă.
Când cad în ei înşişi poeţii îşi frâng
toate proptelele ponderabilităţii Şi totuşi ghiocelul se hrăneşte
şi le cresc înfrângeri ale trupului material. şi cu aritmiile şi nevrozele celor mari,
Atunci ei se poziţionează în lumi unde dar aceştia nu vor să recunoască.
la cei 65% apă se adaugă un rest
unde bucuria inundă. Copiii îi duc în buchet mamelor,
Atunci ei sunt cu adevărat motivul de a fi ca să le-arate că le-a încolţit recunoştiinţa.
şi nu acela de a fi din cauza unui motiv. Alteori îl desenează pe hârtie cu creioane colorate.
Grijulii, mamele iau aceste desene,
Ghiocel, redivivus le lasă să îngălbenească,
pregătindu-le copiilor, dreptul de a avea nostalgii.
Ghiocelul este mult mai mare
113
