Page 115 - unirea 8-9

8-9
Virginia

Paraschiv Personal am perceput, să zicem, la prima

strigare a identificării, mai degrabă o pânză de pă-
ianjen, cu ţesătura ireproşabil sterilizată.
Actorii, sub bagheta regizorală bine arcuită,
joacă frenetic, alert, până la uitare de sine. Vrând,
nevrând actorii îşi stăvilesc dorinţa de a se situa în
ipostaza de protagonist. Cine să fie într-un azil al
dezumanizării, mai presus de şefi şi de autoritatea
oficială, alţii decât subalternii de la baza ierarhiei in-
stituţionale? Infirmierii- brancardierii Tibor Szekely
– Cristian But – cărăuşii vieţilor în agonie şi ai morţii
triumfale. Un cuplu a la Stan şi Bran, unul complet
lipsit de cutele gândirii, şi celălalt ceva mai viu, adică
înzestrat cu câteva instincte primare ale lăcomiei
primitive. Unul cu ochii căscaţi şi goi, celălalt cu privire
vicleană şi iscoditoare, chipurile mai ager şi mai rapid
în reacţiile de obedienţă, un exemplar eşantion de
doi în unu şi, la nevoie, viceversa.
Un alt cuplu în acţiune şi reacţiune comple-
mentară: călugăriţa – Roxana Fânaţă – şi măicuţa
superioară – Alina Negrau. Urmărind alternativ cele
două personaje, până la un punct, purtătoarele de
straie monahale par a se situa într-o fundamentală

Nebunia normativă *

- cronica de teatru -

Regizorul Vadas László propune la Teatrul antinomie: una tânără, milostivă şi gracilă, cealaltă,
de Nord din Satu Mare, Sala Studio, o punere în autoritară, inflexibilă şi dură. În fapt ambele persona-
scena provocatoare, Nebunul şi călugăriţa a dra- je sunt dotate cu un virus ucigaş la purtător, patologia
maturgului polonez Stanisław Ignacy Witkiewicz unor secrete morbide, conştiente sau bine îngropate
(n. 24 februarie 1885; d. 18 septembrie 1939). în memoria castrată. Uniforma smereniei ascunde
Premiera spectacolului a avut loc pe 4 februarie câte o biografie otrăvită. Moarte – violenţă, crimă.
2018. Scenograful Albert Alpár, în deplin acord şi suicid şi obsedanta erotomanie.
empatie cu voinţa regizorală, organizează spaţiul sce- Şi dacă suntem la un spital de boli mentale, îi
nic intr-un stil minimalist, simbolic, în care recunoaştem vom cunoaşte, de ce nu, şi pe corifeii ştiinţei medicale.
răceala clinică a unui spaţiu semicarceral, cu inevita- Un profesor – Radu Botar – apariţie de senil grotesc
bila gresie şi faianţă într-o cromatică oarecum sli- sincronizat cu scleroza artei medicale psihiatrice.
noasă. Dai cu mopul şi tot pustiu uman este tot ce se Un psihiatru – Cătălin Mareş – troglodit,
întrevede. feroce şi dezabuzat. O brută zgomotoasă care şi-a
Spectatorul e nevoit a se strecura prin vaga epuizat tot arsenalul de fetişuri «medicale». Are în
reţelistică a unor circuite neuronale cam sărăcuţe. gândirea sa de ratat şi de prim captiv al terapiei

115