Page 119 - unirea 8-9

8-9
Cât o speranţă…
Cât o cunoaştere aşteptată!...

Să credem în lumină
De înserare…
Lumina din oglindă nu este adevărată! Cenuşa focului din Noi… se pare…
Ochiul se bucură obosit de iluzie
Ca o iubită înşelată Suntem trimişi să ardem la lumină
De barbarul
Cu părul de întuneric răvăşit Doar nunţi vom fi pe
Când şi când… Valsul unui cer…
De râsul stelelor căzătoare Cad stele totuşi
Se agaţă orizontul… …şi balul poate fi-ntrerupt oricând…
Lumina din oglindă este doar sub focul arderii totale
O solie trimisă din altă lumină cenuşa florilor de lotuşi
Să ne spună se-adună-n diamante delirând…
Că vine spre Noi cu armate Peste alt cer aruncă triumfale
Barbarul, inele de logodnă ancestrale
Cuceritorul… Din spaţii valsurile vin cântând…
Întunericul care nu râde … de viaţă, de lumină, de-ntuneric…
Niciodată!... şi Mister!...
Din ceruri nesfârşite cad petale…
Monologul tăcerii
Un joc de-a tatăl şi copiii
Umbra este adevărul.
Lumina s-a obişnuit a fi confirmarea Scărpinam cerul cu privirea,
Din amfiteatrul rămas fără margini cu gândul,
Asistă curios cu credinţa şi necredinţa,
Întunericul cu aplauze chemătoare cu smerenia şi tăinuirea
În cabina de evaluare cu nevrednic răbdătorul de sub tălpi,
A Regizorului… Pământul… aruncându-l!
Umbra şi Lumina Din zări
Dictează, pe rând, textul Tuna…
Tăcerii… Râdea în hohot Dumnezeu!
Se gâdila
Complicaţii intraductibile şi fulgera a mulţumire…
Umărul Lui
Stăm la un loc cu Dumnezeu ţinea atâtea jucării de mucava
De aceea nu ne e frică unde stăm… Cu mări şi visuri…
Aprindem focul Îmbătrâneşte Dumnezeu
În mijlocul A Toate să pară lumina de-atâta plictiseală…
Venită de la Noi… şi se joacă
Stăm singuri aparent… De-a Lumea care ar mai vrea ceva…
De aceea n-o să ştim vreodată Nu-l mai interesează credinţa-necredinţă,
Că Susul şi Josul Smerenia sau grea-hulirea…
Sunt doar jucăriile noastre Azi Dumnezeu se gâdilă… ce dacă?!
De copii obişnuiţi Nechează sub zări ne-nşeuaţi
Să ne jucăm cu focul Caii furtunilor noastre
Luminii artificiale… în lumea de îngeri săracă…
Al, de fapt, Dualităţii E vesel astăzi Dumnezeu… se joacă!...
Care stă în Centrul A Toate!...
Urme. Urme. Urme şterse

119