Page 112 - unirea 8-9
P. 112

8-9
              primele poezii publicate în revista ieşeană, să-l
              detroneze chiar şi pe “inegalabilul” Alecsandri.
                    Mai târziu,  în poezia  din 1883,  “M-am
              gândit…”, Veronica Micle va recunoaşte acest
              lucru: „M-am gândit cu drag la tine până nu te-         Astfel, iubirea le-a devenit singurul bun rămas.
              am cunoscut,/ Te ştiam numai din nume, de nu      Însă, iubirea nu le-a fost una liniară, constantă şi
              te-aş mai fi ştiut!/ Şi-am dorit să pot odată să te  fructificatoare de tihne, ci una sinusoidală cu ampli-
              văd pe tine eu,/ Să-ţi închin a mea viaţă, să te fac  tudini şi deasupra şi dedesubtul liniei “izo electrice”.
              idolul meu”.                                            Una plină cu promisiuni, cu iluzii, cu speranţe,
                    Acolo, departe de ochii răuvoitori, s-au pus  cu decepţii. Au fost  prinşi şi în jocul bârfelor,
              bazele iubirii pătimaşe de mai târziu.            intereselor şi invidiilor celor din jur. Acestora li s-au
                    Unii istoriografi sunt de părere că iubirea lor a  adăugat propriile jocuri, inconsecvenţe şi neşanse.
              fost una castă, până la moartea profesorului Ştefan     Virginia Micle (n.1868), profesoară de ma-
              Micle, la 4 august 1879, deşi, la fel de bine ar fi putut  tematică, una din cele două fete ale Veronicăi, măr-
              fi una discretă.                                  turiseşte, peste ani, că mama ei, prin mai-iunie a anului
                    Întâlnirile lor publice, cele care menţineau, în-  1880, are un copil de la Eminescu, care se naşte
              tr-un joc de-a “şoarecele şi pisica” aprinsă  flacăra  mort.
              amorului, erau “legitimate” de întâlniri obiective      Dacă acest copil a existat cu adevărat, şi eu
              precum cea a depunerii jurâmîntul de către Eminescu  cred că da, este posibil ca acesta să fi fost conceput
              (la 30 august 1874) în faţa rectorului Ştefan Micle, la  în lunile septembrie sau octombrie a anului 1879, la
              luarea în primire, ca director, a Bibliotecii Centrale  Bucureşti, când Eminescu şi Veronica trăiesc o
              din Iaşi, dar şi de seratele literare găzduite de familia  adevărată lună de miere, “lună de miere” care se
              Micle (la stăruinţele Veronicăi) în locuinţa acesteia  prelungeşte apoi, prin întâlniri periodice până în
              (între anii 1874-1877), serate la concurenţă tacită  primăvara anului 1880.
              cu cele ale Matildei Cugler-Poni, o altă poetesă cu     Marcată de momentele de dragoste,  Veronica
              pretenţii.                                        Micle va scrie (la 7 septembrie 1879): “Scumpul
                    Perioada anilor de creaţie 1874-1877 este   meu drag, nu ştiu cum să încep, cum vei găsi
              numită, de specialiştii eminescologi, ca fiind “perioada  aceastră lettra rosa! Nu mă mai recunosc după
              veroniană”, Eminescu având poeme de dragoste de   noaptea noastră împreună. Inima buna, garoafe
              o anumită factură.                                sîngerii iubire şi numai iubire, scumpul meu drag!
                    Din 1876, lirica lui Eminescu este marcată de  Ce-ai visat? Mă vei ierta? Un echo răspunde
              o poezie a extazului dragostei, depăşind stadiul  inimilor noastre în auz de dimineaţă . Scumpul
              anterior de aspiraţie, de vise neîmplinite.       meu Emin, să-l ascultam mărit în noi. Cu totul,
                    În însemnările sale Eminescu recunoaşte “pe  de-acum, cu totul a ta. Veronica “.
              fila 82 verso a textului poporan religios Amarto-       Apoi, relaţia lor se răceşte, pentru ca apoi
              lon sotiria” clipa (o clipă) de extaz avută: “Ziua de  aceştia să-şi reia jurămintele şi intenţiile de căsătorie
              4/16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieii mele.  şi în perioada decembrie 1881-august 1882.
              Eu am inut pe Veronica în brae, strângând-o la          Într-un moment de sinceritate, pe când relaţia
              piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe  lor era din nou încordată, Veronica Micle se destăinuie
              care le voi ine toată viaa mea.”.                 unui amic, care o curta: “Era vorba să devin soţia
                    Să fi fost momentul în care Veronica i-a    Dlui E.”.
              cedat??!! Aceasta-i întrebarea! Aceste rânduri nu       Întradevăr, acest fapt se putea întâmpla dacă
              arată, totuşi, dacă sunt simple îmbrăţişări …adoles-  nu ar fi fost atmosfera de incertitudine, de bărfă
              centice, sau preludiul unui amor dus până la capăt!!.  răutăcioasă şi de atitudini conspiraţioniste din jurul

                    După moartea profesorului Micle, iubirea lor  lor, orchestrate sau nu de membrii “Junimii”, în frunte
              a devenit mult mai vizibilă, datorită îndepărtării voite  cu Titu Maiorescu.
              a discreţiei, aceasta ne mai având sens. Situaţia       O iubire imposibilă, s-ar spune, la care a
              financiară problematică a Veronicăi, de după moartea  contribuit şi capriciile lor, şi lumea din jurul lor, dar şi
              soţului ei (acesta lăsând-o fără nici un mijloc de trai  precaritatea stării materiale.
              şi fără pensie după soţ) s-a pliat perfect peste situaţia
              financiară a lui Eminescu, iubirea lor căpătând şi
              greutatea unei solidarităţi la greu, reciproc înţelese.




                                                            112
   107   108   109   110   111   112   113   114   115   116   117