Page 130 - unirea 8-9
P. 130
8-9
Când spiritul părăseşte fiinţă,
Rodul gândului va fi moştenire
Urmaşilor de neam şi de credinţă.
Eroismul este istorie Centenar inundat de lacrimi
(sonet patriotismului) (rondel pentru Reunire)
Gloria e a istoriei filă Lacrimi în nori de tristeţi se adună
Scrisă de eroi cu râuri de sânge, Peste întreaga urbe românească,
De când Tricolorul în falduri strânge Să inunde Centenar cu furtună;
Purpura jertfei din soartă ostilă. De opt decenii vrând să răbufnească.
Este spiritul văduvei ce plânge,/ De când străini au voit să impună,
Când dorul în ochi aprinde feştilă Românilor, stăpânire rusească,
Si-n bocetu-i strigă îngeri, de milă; Lacrimi în nori de tristeţi se adună
S-audă suflet ce soarta-i deplânge. Peste întreaga urbe românească.
Este focul sacru aprins pe drapel,/ Iar fraţi-români doar plânsul pun pe strună,
Ce-n conştiinţe mocneşte-n tăcere, Din coşmarul ce-ar vrea să se sfârşească;
Dar străluce pe sabie de oţel. Cu mama-ţară de-a fi împreună
Si visul strămoşesc să-i reunească,
Eroismul e a morţii durere,/
Ce duce suflete în etern castel, Lacrimi în nori de tristeţi se adună.
Când patria, tribut sângeros cere.
Tirania din ţara glorioasă
Crucea martirului (rondel protestelor sociale)
(rondel jertfirii)
Mă doare tirania/
Este martir cel ce-şi duce povară Clasei de intrigi roasă,/
Din neam străbun, prin şir de generaţii, Când muşcă viclenia
Cu sânge spălând drapelul de ţară; Din ţara glorioasă./
Pe frunte să-şi poarte lauri Carpaţii.
De când Democraţia
Când plugul străbun în suflete ară,/ E densă nebuloasă,/
Spre a sădi sentimente, confraţii,/ Mă doare tirania/
Este martir cel ce-şi duce povară Clasei de intrigi roasă./
Din neam străbun, prin şir de generaţii./
Domină lăcomia/
În Dunăre-i glorie milenară,/ Si pentru-o turtă arsă;
Că-n valuri şoptesc părinţii şi fraţii:/ Că e în România/
Din neam românesc, duşmanii să piară!/ Haos de care-mi pasă,/
Cât strigă de pe front, crucificaţii,
Mă doare tirania./
Este martir cel ce-şi duce povară!
Protestelor sociale din 21.01.2018
130
