Page 126 - unirea 8-9
P. 126
8-9
De n-ar fi iubirea
Spune tu, de ce s-ar revărsa
Transparenţa zorilor peste uimiri
Copacii, florile, iarba, nu s-ar usca Ce ne multiplica auzul
De n-ar fi pe lume iubiri? Ni se înmulţeau ochii, sporea vederea
Mâini cu multe degete ne creşteau
Spune tu: trandafirii de ce ar înflori Pe şolduri, pe coapse
Adunând lumină despletită-n petale Pe spatele gol, arcuit
Magnoliile de ce-ar îmboboci Într-o simfonie adâncă, albastră…
De n-ar fi iubirea pe cale? Nu ştiam dacă este noapte sau zi
Nu ne aminteam punctele cardinale
Spune tu: privighetorile de ce-ar cânta Flâmande se plimbau pe noi
Sub semnul tainei, la poarta abisului Spirale argintii
Cuibul? Rândunica de ce l-ar căuta Ne înconjurau ca nişte liane
De n-ar fi iubirea puterea visului? Înlănţuiau
Fiecare braţ, fiecare picior
Spune: s-ar semna în lume armistiţii Apoi, ne legau unul de altul
Astrele ar lumina ascunsele cărări În veşnicia unei clipe
De n-ar fi pe lume îndrăgostiţii? Spre amintirea unei noi trăiri
De n-ar fi iubirea izvor de acceptări? Pentru că ochiul meu drept şi ochiul tău stâng
Erau pereche de când lumea
Spune tu... şi vedeau printre genele înrourate
Cum în jurul nostru
Migrarea tainelor Jucau nestingherite curcubee,
Vedeau…
Ca o barbară, Dinlăuntru spre înafară
înfiorată de rugul aprins Cum devenisem o singură cruce
De puterea zeiască Iar inimile, clopote de catedrală.
Atinsă de fulgere
Zămislitoare de şoapte Înzeire
Iubirea
Tandru mă cheamă - De ce atâta suferinţă?
mi-arată cărarea Am urlat
unde cer şi pământ se-ntâlnesc - Din dragoste! a rostit el
şi fierbinte ca râsul vulcanului
focul dansează-n amurguri O, Doamne, ştie cineva pe pământ
pe creste-n beţie. Ce ai vrut Tu să însemne dragoste?
Ce ameţeală, ce dulce potop Ştie cineva? Ştie cineva?
Ce nestăvilire zănatică Răspundeţi-mi!
Ce linii, ce forme alunecă lin …să fie ca o boare
Ca într-o migrare de taine care coboară mai întâi în gând,
Dintr-un basm în alt basm apoi…
Dintr-un ritm în alt ritm se apropie în cercuri
Dintr-o respiraţie în altă respiraţie concentrice
Cu extatice înfloriri din ce în ce mai aproape,
Cuibărite până fulgerător - te prinde,
În undele mele barbare. te muşcă aprig cum muşcă
şarpele, vipera,
Contopire te împresoară ca hidra,
cu multiple braţe,
În sfera aceea de cristal îţi pătrunde în trup,
126
