Page 137 - unirea 8-9

8-9
Cristian Ovidiu

Dinică solemn afişate pe trup

în lipsa apei ce tulbura liniştea
nopţii în care ne scufundam zi de zi
sub soare ne îngrijeam
de ploaie să ne spălăm păcatele
stindard al morţii premature

Manole

pentru că se putea construi
un oraş
s-a construit un oraş de care
nimeni nu-şi aduce aminte

şi pentru că în oraş
se putea construi
o şcoală
Comunism s-a construit o şcoală
de care nimeni nu-şi aduce aminte
tatei i-au legat de perfuzii
nacela cu vise şi pentru că lângă şcoală
zugrăvite în lumina purgatoriului se putea construi un spital
interdicţia de a ieşi din etuvă s-a construit un spital
genera frica ce-l devora pe interior de care nimeni nu-şi aduce aminte
în flagrant funcţiona strada acestea şi altele asemenea
flămândă de somn se clădeau cu strigăt
cu capul plecat pe marmura rece în ţara lui Manole
a sondelor ce extrăgeau o ţară de care nimeni nu-şi
pulbere de stele din grâu aduce aminte
sub tibia perforată
circulau dorinţele Colectiv ultimul Dans
pe care avea dreptul
să le calce în picioare tremur într-un colţ
pipăind auzul cu zvonul cu masca trasă adânc pe suflet
fericirilor abstracte curcubeul se ascunde
strivit de strigăte reci
Şantier paşii sunt în cadenţa vântului
în scânteieri de o clipă
pe şantier cimentul chipul uriaş al mulţimii
hrănea plămânii tărcaţi ai stelelor cântă în nebunia colectivă
ploile curăţau nările imnul salvării voite
paznicii îşi făceau veacul rumegând sub braţ de flori să cadă
buletinul de ştiri fără morţi prizonier lucirii
cu naşteri spectaculoase de oraşe şi-n deznădejde să-şi
pe malul abrupt al realităţii fluture aripile asemeni soarelui
eram cu toţii fericiţi ce minte
cu jumătatea de pâine sub arcada timpurilor noi
şi visele ce prindeau gustul cărnii din piepturi pavate cu iubire
iar picioarele ademeneau arderile se desprind glasuri de năluci
cu inhalaţii de Rexona cu nările supuse transfuziei de otravă

137