Page 142 - unirea 8-9

8-9
şi cât
mă voi înălţa?

îmi trag seva
din narcisismul vostru pe care o ştiu
şi numai eu
din credinţa pentru a putea să-ţi văd
în trupul
Dumnezeu

înainte să se usuce amintirile
de şi mai mult timp dacă vei întreba
v-am pătruns ‘’unde sunt umbrele mele?’’
în ochi... îţi voi răspunde:
încercaţi umbrele
a mă scoate... se vor vedea
voi pătrunde după ce voi pleca
şi mai adânc eu...
în inimile voastre...

Pasărea
Sonet
ştiţi că am văzut
Cum să mai dai, când toate-s cu măsură pasărea?
Şi cum să umbli printre cei ce mor,
Când alte umbre lunecă-n amor Cum care pasăre?,
Şi-acelaşi Cer nici astăzi nu se-ndură corbul lui Edgar Allan Poe!

Să se revolte şi să spună: „or Stătea pe marginea
Să ţină cont de vechea mea Scriptură, blocului vecin
Negându-şi aplecarea către ură, şi mă privea
Sau se vor stinge-n nemurirea lor?”. atent îmi studia durerea
gândindu-mi gândurile
Şi tot gândim că nu avem ce face…
E prea târziu să îi întorci, să-şi facă Din când în când
Încă o cruce, chiar de nu le place! se mişca atât de încet
spre dreapta sau la stânga
Să fie pe vecie sau să-şi tacă pentru ca eu să nu mă rătăcesc
Ultimul vis… Şi de vor spune: „drace!” apoi revenea
Tu să-i asculţi, dar te întreabă: „dacă?”...
cu o precizie milimetrică
în acelaşi loc
Am învăţat să pictez nuduri

Încercam
dacă doreşti să te pictez nud să mă ascund între visuri
va trebui să-ţi dezbraci cuvintele intime dar
pentru a ne înţelege
ea mă fixa cu acei
ochi mici
apoi neliniştea - încât mă întorceam
aceea în care te îmbăiezi la poziţia iniţială
când nu sunt acasă
părinţii
Când nu a mai rezistat
privirii mele
vei continua şi-a întins aripile
totuşi
să porţi lumina trezindu-mă ...

142