Page 147 - unirea 8-9

8-9
Cartea Lilianei Ghiţă Boian, Rugăciuni
despletite-n curcubeu (Ed. Life Art, 2017, colecţia
ATHOS), pe care o comentăm în continuare, se con-
stituie dintr-o multitudine de experimente sufleteşti,
aşa cum ne atenţionează un poem omonim: „În fieca- autoflagelat în pieţele publice/ am mutilat zborul şi
re zi spre asfinţit/ experimentez durerea/ ca o stare martirizat speranţele/ complăcându-mă într-o falsă
nealterată de suferinţă/ în speranţa nedisimulată/ că democraţie/ a demnităţii/ unde mulţi votează şi puţini
voi găsi energiile pozitive/ stratificate de memoria afec- conduc.” (Licenţă de indulgenţă).
tivă/ în fragmente de fericire” (Satisfacţie motrice). Speranţa constă în credinţă: „mă detaşez, Doam-
Experimentele acestea, în capitolul Strigăte ne,/ de tot ce este-n jurul meu/ mă refulez în rugăciune/
dispersate în lumină, sunt introspecţii care scot la limanul meu de bucurie/ merg mereu în umilinţă/ cu
lumină tristeţi provocate de contactul cu o lume ostilă: capu-acoperit/ şi în picioarele goale/ din care picură
„prea tristă sunt acum/ de aceea selectez bagajele e- ca liniştea eternă/ prin rănile reactivate/ mierea din
moţionale/ din balastul care invadează/ piaţa bolnavă trupul lui Iisus” (Reactivare necesară).
cu dedicaţii hibernale/ depozitându-le temporar în ma- Ideea aceasta se materializează în capitolul al
gazia de sinapse/ a luminii introvertite/ pe care o ema- treilea, Rugăciuni despletite-n curcubeu.
nă-n treacăt luna/ în fântânile din suflet.” ( Prea tristă). Experimentele sufleteşti devin acum rugăciuni:
Obosită să lupte, poeta se resemneză uneori „Rugăciunile mele/ sunt despletite-n curcubeu/ precum
în faţa realităţii angoasante: „iau lucrurile aşa cum sunt/ zâmbetul Domnului/ peste creştetul munţilor adormiţi/
zdrenţuite/ şi acopăr cu ele breşele create/ în zidurile în hibernală amintire// Rugăciunile mele/ sunt des-
de apărare ale iubirii/ nu pot să pun nimic în locul ini- pletite-n curcubeu/ ca oglinda lumii peste valuri/ şi în
mii/ tablourile rămân goale, albe/ au fugit din ele toate răsăritul convergent al iubirii// Rugăciunile mele/ sunt
culorile/ probabil s-au autodizolvat/ în zăpada pierderii despletite-n curcubeu/ într-o necuprinsă ascultare/
sinelui/ care se aşterne nebuneşte/ pe câmpia devastată spre un tărâm al neliniştii/ unde doar incurabili visători/
de tristeţe.” (Ferestre prăfuite). ar mai putea accede.” (Epilog).
Iubirea salvează sufletul din această stare După ce iubirea sfârtecă sufletul: „... câmpia su-
depresivă: „şi constat că depăşind orice piedici/ doar fletului meu/ proaspăt arată de explozia iubirii/ care
iubirea/ înveşmântată în roşu cardinal/ poate domina/ nu-şi poate scoate/ schijele afective împrăştiate/ pe
orgolii performanţe stiluri/ orbită de culoarea sa/ am o suprafaţă nelimitată” (Rugăciune violetă), o rugă-
ars eu însămi/ în mări însângerate.” (Roşu cardinal). ciune este dedicată îmblânzirii sentimentului: „Doam-
Reconfortată, poeta îşi impune să gândească ne, doar Tu mă poţi ajuta/ să smulg cu mâinile goale/
pozitiv: „este necesar să găsesc/ strategii zilnice de trandafirii roşii din ghimpele iubirii.” (Rugăciune roşie
atac şi de apărare/ pentru ca nimeni niciodată/ să ca o durere). Rămâne ca îndrăgostiţii să ardă ca două
nu-mi violeze/ teritoriul cireşilor înfloriţi.” (Împiedi- torţe aprinse: „îmi apropii mâinile/ într-o atingere
carea resetării memoriei). sfioasă/ vârfurile degetelor mi se aprind, Doamne/ ca
În al doilea capitol, Monologuri extraver- nişte lumânări/ oasele se transformă/ în tăciuni aprinşi/
tite, experimentele sufleteşti sunt privite în raport cu constituindu-se în rugul/ pe care se mistuie sufletul/
lumea exterioară. Realitatea socială este crudă şi (...)// priveşte iubitul meu cum/ am devenit două torţe
zrobitoare: „Doamne,/ zilnic mă aflu sub asediul/ eve- de aer/ arzând într-un desen de lumină.” (Rugăciune
nimentelor absurde care/ neîndoielnic/ îmi sfârtecă blondă).
trupul/ cu impulsuri secvenţiale// creierul se răzvrăteşte Poezia Lilianei Ghiţă Boian este modernă.
impetuos/ emiţând perpetuu/ ordine de evacuare/ ale Realitatea angoasantă produce înstrăinare.
oricărui gând negativ.” (Evaluarea părerilor de rău). Este necesară la construirea de ziduri pentru apă-
Poeta îşi pune o mască aceea a masochistei rarea integrităţii fiinţei.
în numele verticalităţii, în acest pamflet social: „m-am Este tocmai ceea ce realizează lirica autoarei.

147