Page 151 - unirea 8-9

8-9
că aflase de curând că iar i-o cotârcise tractoristul
pe Bica. Cu chiu, cu vai a scăpat şi din znamenia
asta, dar prinsese – săracul! – un obicei de se uita
din cinci-în-cinci minute către partea din spate, arun-
când capul către stânga. Trebuie să vă mai spun că — Bă tovarăşe mecanizator, te rog nu ridica
nea Mărin, în urma unui alt eveniment neplăcut, ră- tonul la mine, că n-ai făcut cu mine plantoane în şcoala
măsese şi fără dinţii din faţă de pe mandibulă, aşa în- de miliţie! Mie îmi spui clar şi răspicat: îmi dai sau
cât când vorbea stropea în mod obişnuit şi cu scuipat. nu-mi dai documentele cerute de lege. Ce s-o mai
Unii mai chichiricioşi îmi vor scoate ochii că: „păi cum, lungim?
băi nene scriitorule, dacă omul era fomf, cum se mai — Aha!... Mărin... Ciuciu Mărin! i-a răspuns
uita coana Bica la el?!” Păi se uita, că avea nenea mecanizatorul, întorcându-se de vreo câteva ori către
Mărin – din naştere – un nas de toată frumuseea şi se spate, respectându-şi ticul descris mai sus şi stropin-
pare că şi corespondenta nasului, pe care o ţinea în- du-l pe miliţian cu scuipat.
deobşte în izmene, era la fel de bine dimensionată. — Ia uite la ăsta, bă! Mă scuipă!!!?... Băi
Deci – Q.E.D.!!!... Dar să revenim la firul evenimen- tovarăşe mecanizator, vă invit cu tractor cu tot la post.
telor! Într-o seară, în amurgit, aşa – cam când se în- — Nu sunt prost, domn’e!... Ciu-ciu...
caieră ziua cu noaptea, sfădindu-se care să rămână Ciuciu!
pe pământ, nea Mărin se întorcea cu tărăboanţa lui — Băi tovarăşe, păi dumneatale văd că îţi
cea cârpăcită către secţia de mecanizare pe drumul baţi joc de organul statului. Dumneatale înţelegi ce-ţi
comunal. N-ar fi visat el, în viaţa vieţilor lui, atunci spui eu?
când plecase de pe ogor, că între el şi secţia de me- — Aha, vine şi şeful meu – Lulă. E pă urmă,
canizare se putea intercala un miliţian destoinic. trebuie să vină după mine
Însă când vine vorba de ghinion, tocmai — Băi tovarăşe mecanizator, pe mine nu mă
ce-ţi doreşti să nu ţi se întâmple, tocmai aia ţi se întâm- interesează şeful tău. Mie îmi dai actele sau ne certăm.
plă. Aşa şi cu bietul nea Mărin. Cum mergea el – pâr, Vrei să ne ţigănim?
pâr, pâr!– cu tractorul statului pe drum, numai ce vă- — Mărin, da!... Ciuciu Mărin...
zu că din mijlocul străzii i s-a ivit în cale, mândru şi vi- Spre surprinderea mecanizatorului omul îm-
gilent, plutonierul Pană Gogu, cu palma stângă întinsă brăcat în albastru din faţa sa începuse să se cotrobă-
orizontal spre lateral, semn clar şi bine stabilit prin le- iască prin port-hart după oareşce brăţări metalice,
ge că mecanizatorul trebuia să oprească neapărat. bombănind înfuriat: „ia să-ţi pun eu lu’ matale neşte
„Ăsta ce aşa şi pă dâncolo a mă-sii o mai cătuşe frumoase, ca să văd dacă îţi mai vine să râzi
vrea, vere?!” s-a gândit nea Mărin şi a oprit ti-ti-ul de organul statului după aia!!”. Pilotul ruginiturii se
pe partea dreaptă a drumului în direcţia de mers. gândea mirat cu ce mama dracului greşise. Norocul
Cum a deschis uşa tractorului, miliţianul l-a lui a fost că în spatele lor a oprit autoturismul Aro
şi luat din scurt: 243, din care a coborât Lulă, şeful de secţie. S-a a-
— Bună seara! Sunt plutonier de miliţie Pană propiat salutând respectuos, cu mişcări ritmice de a-
Gogu de la postul de miliţie din localitate. Vă rog plecare din coloana vertebrală, către nenea miliţianul:
să-mi prezentaţi documentele dumneavosatră şi pe — Să trăiţi to’aşu plutonier! Ce probleme
ale tractorului pe care îl conduceţi!... are băiatul ăsta?
Bietul nea Mărin a încercat să citească ceva — Ce să aibă, băi tovarăşu Lulă?! Eu îl întreb
de pe buzele miliţianului, dar s-a dovedit a fi o treabă dacă are buletinul asupra lui şi el îmi spune că are
anevoiasă, asta având în vedere mustăţile ţepoase ciuciu, eu îl întreb despre documentele tractorului el
ca un arici mort aruncate pe buza superioară a orga- îmi spune că are ciuciu. Păi eu sunt prostălăul dum-
nului statului, mustăţi care îi acopereau practic şi buza nealui, face băşcălie de mine? Îl iau la post şi gata!
de jos. Aşa că, întrucât nu a auzit ce spune respectivul — To’aşu plutonier, nu vă supăraţi, el nu face
organ, s-a gândit că îl întreabă cum îl cheamă, motiv băşcălie dă dumneavoastră. E aproape surd şi nu
pentru care i-a răspuns voios: înţelege ce-i spui, decât dacă-ţi citeşte pe buze. El a
— Ciuciu, domnu plutonier! crezut că-l întrebaţi cum îl cheamă şi de-aia v-a răs-
— Ce zisăşi, mă?!!!... Buletin de identitate puns aşa.
ai la tine? — Păi şi cum îl cheamă?
— Ciuciu! i-a răspuns nea Mărin, ceva mai — Ciuciu Marin, îl cheamă, dă-l dreacu.
tare, după urechea lui, crezând că tablagiul nu în- — Cum, tovarăşu Lulă, să-l cheme aşa?!!
ţelesese. — Pe cuvântul meu de onoare dacă nu-l
cheamă aşa. Uite carnetul de pontaj!

151