Page 154 - unirea 8-9

8-9
Prutul e,
Făptură blândă
Trupul ţării îl colindă...
Fost-a ruptă ţara-n două
De-atunci A-ndurat, şi-a rezistat.
Lacrima tot plouă Ca să crească trei copile
Peste gândul strămoşesc, Pe pământul ei furat!
Peste plaiul românesc
Peste dealuri, văi şi lunci Creştea-n sufletu-i o rană
Peste ei, Să fii tu în ţara ta!
Strămoşi şi Şi impusă ca să scrie,
Prunci Altfel, ce ea nu ştia!
Peste-ntinderea de mână
Peste inima română! Îmi vorbea cu duioşie
Despre scrisul său curat,
Plouă-ntruna, Se simţea analfabetă
cade foc Pe când carte a-nvăţat!
peste brâu de ţară – mamă
Peste fetele din joc Când venise acasă scrisul
Şi flăcăii fără vamă, Prea târziu, bunica mea
Plouă peste neam român Admira de sus din ceruri -
Peste-ntinderea Latinia mândră stea!
mănoasă
Lacrimile mai rămân Vin din neam de tricolor
Peste ţara mea frumoasă
El...
Două lunci Tatăl meu purta – albastru
Şi multe dealuri Îmbrăcat în cerul sfânt.
Se-mpletesc Avea-n ochii săi lumină
Cu două maluri Sincer era, în cuvânt!
Punte fac din ochii lor Eu...
Şi se-nalţă-n tricolor Între ei creşteam o zână -
Multe dealuri, sfinte dealuri Galbenul, culoarea mea!
Tot sărută două maluri, Mi-o dăduse mândrul soare,
Două lunci, frumoase lunci Am vopsit cu ea şi-o stea!
E pământul pentru prunci! Ea...
Verde – viu din crâng se lasă Lângă mine mama-n roşu
Plânge salcia pletoasă Se-nvelea – frumoasă floare!
În căuşul care trece Tricolor dintotdeauna
Apa Prutului cea rece.... Am rămas noi fiecare!

Îmi spunea cândva bunica! Prutule, vorbeşti întruna

Plânge valea, plânge dealul Prutule, vorbeşti întruna
Şi bunica mea-n mormânt, Despre alta, despre una,
A plecat cu idealul Spui poveşti nenumărate
Lacrimile-avea curgând! Despre soră, despre frate,

Despre plaiul care trece
Căci pământul său mai frate Peste apa ta cea rece
În care viaţa şi-o ducea, Despre cele două maluri,
Cuibărit în nedreptate Despre cele multe dealuri,
Soarta îi tot strâmtora! Despre două lunci din vale
Despre gând ce curge-n cale
A dus foame, a dus nevoi

154