Page 150 - unirea 8-9

8-9
Nicolaie T. Dincă

Ei bine, încropeala asta mecanizată avea to-
tuşi ceva cu care ieşea în evidenţă: o ţeavă de eşapa-
ment retezată cam de la mijloc, care era pusă pe
tractor doar de formă. Scotea ţeava asta retezată un
zgomot de era imposibil să nu remarci apropierea
tractorului încă de la distanţa de un kilometru.
Pe vremea Prea-Ciuruitului erau permise ast-
fel de lucruri conform cutumei: „las-o, bă, că merge
şi aşa!” Pe primul plan era realizarea muncilor agricole
şi asta excludea grija pentru mijloacele de ducere la
îndeplinire a acestei sarcini. Că aşa voia Partidul.
Chiar umbla pe vremea aceea un banc – răsuflare de
libertate pură – care suna cam aşa: Când se poate
sta cu curul pe un arici?, şi avea trei răspunsuri în-
trebarea respectivă, şi anume: a) când ariciul este
ras (bărbierit); b) când stai pe arici cu curul altuia;
şi c) când e sarcină de partid!? Acuma nu vă ascund
că şi pe vremea aia trebuia să „îl ungi” pe şeful de
secţie ca să capeţi o maşinărie mai acătării, fapt arhi-
cunoscut atunci şi universal valabil şi acum. Bine, în
cazul lui nea Mărin nici nu se mai punea problema de
a-l „unge” pe Lulă, pe şeful de secţie adică, pentru
că se îndeletnicise s-o „ungă” – altfel şi suficient – pe
Născut la 2 iunie 1968, în comuna Morunglav, nevasta acestuia, într-un mod mult prea evident şi
jud. Olt; domiciliul: municipiul Slatina, jud. Olt; fără perdea, aşa încât cel înşelat aflase.
nicolaied@yahoo.com, nicolaied2@gmail.com; Domnul Lulă era cam băgat la înghesuială.
membru L.S.R. şi U.A.P. Pe Bica – nevastă-sa – nu se putea răzbuna, pentru
că era sora primarului localităţii şi verişoară bună a
adjunctului de la Judeţ, aşa – urâtă şi rea de muscă–
Bietul cum era ea. Prin urmare şi-a canalizat toată ura, por-

nită din gelozie, către bietul nea Mărin. Si cum sta în
puterea sa atribuirea tractoarelor către mecanizatori,
Nea Mărin! i-a dat în gestiune acestuia ultima gioarsă de U 650
pe care o avea la îndemână.
Nea Mărin era pe jumătate surd şi, de parcă
Tractorul lui nea Mărin era marca U 650, nu ar fi fost suficient lucrul ăsta, după ce a lucrat a-
producţie 1979 – un fel de pionier al seriei respective. proape o lună pe tractorul descris mai sus, i se înfun-
Bine, din maşinăria iniţială nu se mai păstra decât daseră urechile, încât nu prea mai auzea mare lucru.
carcasa. Diferenţialul era de la o altă căzătură, repara- Partea bună era că nu-l mai deranja zgomotul făcut
tă de cel puţin zece ori în zece ani, motorul era o în- de ţeava de eşapament. Partea rea era că trebuia să
cropeală făcută pe fugă, ca să nu rateze intrarea pe se întoarcă foarte des către partea din spate a trac-
ogor odată cu declanşarea campaniei muncilor de torului, să verifice dacă mai are după el plugul sau
toamnă, roţile erau adunate – toate patru – de la exact alte utilaje, altfel riscând să păţească, aşa cum o făcuse
atâtea alte tractoare duse la cimitirul secţiei de meca- cu câteva zile mai în urmă, să piardă plugul în brazdă,
nizare, iar cabina nu mai avea alte geamuri decât par- deoarece i se rupseseră şi tiranţii, şi tendoanele, fără
brizul şi luneta. Despre celelalte dotări... Faruri şterse ca el să audă zgomotul produs de ruperea acestora.
şi chioare ca lampa lui baba Ioana, oarba satului – A ajuns fără plug la capul ogorului şi nea Lulă era
unul galben şi celălalt roşu, oglinzi – ioc, lămpi de gata să-i dea cu un levier în cap, pe de o parte că îşi
semnalizare – lipsă... bătea joc de „bunul statului”, dar în principal pentru

150