Page 152 - unirea 8-9

8-9
Miliţianul şi-a aruncat ochii pe actul respectiv
şi îl privea mirat.
Dar nu la fel de mirat ca bietul nea Mărin, care
se uita la cei doi care discutau la câţiva metri de el şi
ocăra în gând că nu-i poate auzi: „fir-aţi ale dracului Ca să mă faci acum să bag de seamă
de urechi cu mucii timpanului, că rău mai e să nu Că sunt dintre iubiţi cel mai iubit?
auzi!!”.
Miliţianul s-a mai uitat odată îndelung către nea Ce lumi văzui în ochii tăi de iazuri,
Mărin şi, vâzându-i moaca inocentă, a zâmbit în mod În ce lumină m-ai ademenit,
ciudat: De am uitat aleanuri şi necazuri
— Adică, tovarăşu Lulă, să înţeleg că eu îl Si mă simt iar uşor şi împlinit?
întrebam ceva şi el înţelegea altceva?!
— Păi... cam da! Azi sufletul îmi cântă a iubire
— Aoleu, şi eu eram gata să-i administrez Iar inima se zbate nebuneşte,
câteva pulane pe şoseaua spinării. Dar de ce nu Si mă cuprinde-un val de fericire
mi-o fi citit pe buze?! Când chipul tău de zână îmi zâmbeşte.
— Păi, pentru că aveţi mustaţa prea mare,
de-aia! Că tu-mi eşti izbăvirea şi-mi eşti leacul
— Aoleu, tovarăşu Lulă, s-ar putea să aveţi Mi-a luat o viaţă să mă dumiresc...
dreptate. În concluzie şi drept pentru care, nu am Ah, ce n-aş da să pot trăi cât veacul,
decât să-mi tund mustaţa regulamentar, că poate în Să-ţi fiu alături şi să te iubesc!
exerciţiul funcţiunii o să mai întâlnesc şi alţi oameni
surji prin localitate şi s-ar putea să nu mă fac înţeles. Echilibru
Vă salut cu respect, tovarăşu Lulă!
L-a salutat milităreşte cu dreapta la caschetă, Parcursul vieţii noastre e ponciş –
după care a plecat clătinând din cap şi aranjându-şi O curbă îndreptată pe furiş,
din mers ţinuta. Care îi strâmbă drumul dintr-o parte
După câteva momente, Lulă s-a întors către De la întâiul of până la moarte,
nea Mărin, privindu-l înţepat.
— Lulă, ce zâsă, bă, miliţianul ăla? a îndrăznit Căci nu se naşte nimeni luminat,
mecanizatorul. Nimic să nu mai aibă de-nvăţat,
— Zise că eşti prost, i-a răspuns cel interpelat Ci toţi venim pe lume necrescuţi,
cu glasul încărcat de obida masculului înşelat, s-a urcat Loviţi de umbre şi aproape muţi.
în IMS-u şi a plecat de acolo, lăsându-l pe nea Mărin
în norul de praf stârnit de roţile motrice ale maşinii. Vedem în orice oblu un model
Acum, nea Mărin, după tot ce auzise, s-a Si ne dorim să îl urmăm pe el,
urcat în tractorul lui cârpăcit şi a plecat către secţie, Dar nu simţim deloc şi nu gândim
întrebându-se cu voce tare: Dacă e drumul nostru sau greşim.
— Bă, ce-o fi vrut să spună dăşteptul ăsta dă
Lulă?! Adică cum vine aia: „e la post cumătra”??!... Sculptez cu dalta minţii ochiul drept
Vorbea dă cumătra lui sau d-a mea?!... Să-mi fac din el un dumnezeu deştept,
Bietul nea Mărin!
Dar demonul nebun din ochiul stâng
Ucide-n mine râsul ca să plâng.

A iubire
Încerc să fac spre soare înc-un pas
Si mi se scurg secundele din ceas,
Ce miere mi-ai turnat în clipa vieţii Ascunse după cruci de ţintirim–
De te iubesc acum ca un nebun Semnul că toţi ne naştem să murim.
Si cum ai alungat norii tristeţii
Din sufletu-mi sihastru şi bătrân?
Cu toate astea toţi suntem la fel–
Trăim rapid şi mai murim niţel,
Cu ce pomezi m-ai vindecat de teamă, Iar de ne-ntreabă viaţa cum trăim
Cu ce alinturi m-ai doftoricit,
Zâmbim candid, uman şi... o minţim.

152