Page 155 - unirea 8-9

8-9
Despre focul cel cu pară,
Cum e ruptă-n două o ţară,
Spui poveşti nenumărate
Despre sârmele ghimpate
Despre cum moldoveneşte Să ne spună cine suntem?
În ţara asta se vorbeşte Noi suntem popor cu nume
Tu poveri nenumărate Rădăcinile-s în hume,
Duci de ani mereu în spate Rădăcini de viţă bună
Printre valurile tale Cu istoria străbună
Trece dor şi trece jale Strigă Prutul cu-ndârjire:
Ce şoptesc fără de seamă - Un popor se vrea-n UNIRE!
Despre neam ce stă la vamă
Tu eşti apă curgătoare Prutul
Şi ţii neamul în picioare
Cu-ale tale vorbe dulci Prutul trece în tăcere
Peste apa ta ne culci, Peste chipul ţării mele.
Chiar şi-atunci când adormim Taină freamătă în val
Glasul ţi-l mai auzim Despre vale, despre deal
Te îneci într-un oftat
Şi respiri prin gând curat Prutul curge lin la vale
Şi ne spui neostenit Tălmăcind în dor şi jale,
De unde neamul a venit, Un trecut nemuritor
Ne vorbeşti din rădăcină Despre-un neam, frumos popor!
Grai frumos – limbă română!
Prutule, apă de râu.... Prutul susură în taină
Eu povestea ta o ştiu. Un secret în sură haină,
Cât de bine-ar fi să fie Pus de ani, uitat acum
Toată lumea ca să ştie Prutul are-un singur drum!
Neam român c-un tricolor
Împreună duc un dor Şi-a croit destinul frate
Dor de ţara cea română, Se opreşte doar în carte.
Dor de-a se ţine de mână Prutul nu-i şovăitor
Să joace hora frăţiei Ţine mult la neam cu dor!
Pe pământul României!

Prutul e-mbrăcat în jale
Plânge Prutul...
Lin se lasă dus în vale
Două maluri strâns la piept
Plânge Prutul El le ţine, înţelept!
plânge frate,
Cine l-aude de departe? Ţară – mamă, te iubesc!
Cine sufletul îi simte?
Plânge ca şi un părinte! Dincolo de pâcla vremii
Ce i-a fost tăiată-n două Florile încă vorbesc
Inima... Şi transmit din dorul verii:
Din ea tot plouă, - Viaţă dragă, te iubesc!
Lacrimi de surori şi fraţi Dincolo de ceaţa serii
De la Nistru spre Carpaţi! Stelele se mai zăresc
Plouă-n suflet de român Şi transmit din dorul mării:
Lacrimile şi le-adun - Viaţă scumpă, te iubesc!
Le-mpletesc cu apa lui Dincolo de-aripa zării
Apa rece-a Prutului Visele ne înfloresc
Plânge Prutul, strânge spinii, Şi transmit din dorul vieţii:
De ce oare vin străinii? - Ţară – mamă, te iubesc!
Ei de Domnul nu se tem,

155