Page 160 - unirea 8-9
P. 160

8-9
              ...mai ieri parcă te iubeam
              acum ai devenit poveste!
              mi-eşti linişte şi dor
              furtună şi dorinţă
              îţi caut cuvântul                                 neştiind că
              dar vorbele i se transformă                       dacă ai fi rămas
              într-o băutură malefică, ucigătoare...            eu ţi-aş fi cântat o viaţă,
              şi poate neliniştea n-ar fi atât de adâncă        simfonii...
              dacă nu mi-ai fi atins cu aripile                 rătăcind pe incerte cărări,
              sufletul,                                         iremedibil te voi iubi
              rănindu-l,                                        şi te voi căuta în fiecare
              rănindu-te!                                       „DO” de sus
              am gonit noaptea de pe ochi,                      acolo unde perfectul
              însă mi-e imposibil să fac asta                   se îmbină duios cu chemarea!
              cu ziua de „ieri”

                                                                              Meserii riscante
                                Închis!!!
                                                                Bună! Ce mai faci?
              Ssttt!!                                           ce eşti?
              mi-ai ciocănit cumva la uşa sufletului?           tot... distribuitor de vise?
              azi nu deschid!                                   aaaaa, eu?!
              sunt tristă ca un dor ce tulbură culorile toamnei  eu...
              şi mă-nfior la gândul                             cu tălpile goale,
              că te-ai putea strecura                           pe poteci noroite
              pe furiş!                                         caut să găsesc un loc
              cum să-ndrăznesc să-ţi întâlnesc privirea         unde m-aş putea pierde...
              când focuri ca-n iad                              un loc nedefrişat,
              mă ard?                                           pe unde tu
              şi dacă cer îndurare                              nu ai ajuns să distribui vise!
              cine m-aude,                                      cu mâinile gând încerc să te-alung
              cine m-ascultă?                                   dar, nefiresc,
              Ieri, sau într-o altă viaţă,                      dorul-cerşetor ţipă mai tare...
              ma-ş fi dăruit ţie                                hai, spune-mi, te rog!
              cum se dăruieste pământul arid ploii              ce eşti?
              - avid, cu sete, cu dorinţă -                     tot distribuitor de vise?
              azi, nu deschid nici o uşă!
              nu-mi pasă că pleci                                                   Naivă
              de ce mi-ar păsa?
              eşti doar un gol... şi-atât!                      de ce mă întrebi
              mi-e toamnă şi plouă                              ce-am făcut cu visele?
              ca-n poeziile lui Bacovia                         le-am întins la picioare
              ...dă-mi voie                                     când te plimbai
              să-mi urlu tăcerea!
                                                                fară să ai habar
                            Iubirea (e)ternă                    că treci peste inima mea
                                                                le-am arvunit
                                                                plătind în avans amintirile
              Te îmbrăţişam cu sufletul                         opace
              ca pe o nalucă,                                   străine
              iar tu mi-ai răsfirat degetele                    ţi-aş îmbrăţişa gleznele
              unul câte unul                                    naivă
              te-ai strecurat printre ele                       dar mi-ai sfărâmat mâinile inimii
              şi te-ai întors în locul                          iar eu
              unde ai ascultat ultima sonată,
                                                                doar cu inima pot îmbrăţişa!

                                                            160
   155   156   157   158   159   160   161   162   163   164   165