Page 165 - unirea 8-9

de Vasile Dem Zamfirescu) C. G. Jung pornind de la 8-9
consideraţiile lui Schiller - „ poetul sentimental (în
raport cu poetul naiv) are totdeauna de-a face cu
două forţe opuse, cu două moduri de a-şi reprezenta
obiectele şi de a le simţi: cu realitatea, în sensul de li- prinşi a povesti/ au plecat să-şi hotărască paşii.// Dacă
mită, şi cu propria idee, în sensul de infinit; iar sen- n-ai fi tu,/ cea care încă mai crezi în poveşti,/ m-aş a-
timentul mixt pe care îl deşteaptă va vorbi întotdeauna puca să repar ceasuri,/ începând cu cel al păcatului
despre această dualitate originară – le contrazice. dintâi/ şi terminând cu cel al ultimei mele faceri// Dar
C. G. Jung afirmă că „acela care caută sau exist,/ până ce primul dintre noi/ va reuşi să-şi aţipeas-
râvneşte natura ca obiect nu o are; el ar fi deci intro- că umbra.” (Lângă samovarul lui Esenin).
vertit, şi invers, acela care este el însuşi natură, deci De la titlul volumului - Priveghi fără obiect -
se află într-o relaţie intimă cu obiectul, ar fi extra- până la ultima poezie inclusă, fiecare vers este un ră-
vertit”. Schiller şi-a dat probabil seama de această sunet al conflictului interior, lucru de înţeles când e
dificultate şi de aceea a afirmat că poetul este deter- vorba de poezie lirică. Traseul iniţiatic al poetului de
minat de epoca sa, în calitate nu de individ, ci de la idee la obiect nu este deloc uşor de asumat, căci el
poet. De altfel, el afirmă: „Toţi adevăraţii poeţi vor traversează cunoaşterea pură a ipostazelor inimii tim-
aparţine, în funcţie de caracterele epocii în care trăiesc pului personal. Intregul volum de poezii este inclus în
sau în funcţie de împrejurările întâmplătoare care exer- lirismul ce interferează. Noi teme de studiu şi de ana-
cită o influenţă asupra formării lor generale şi asupra liză se întrevăd, se impun oferind cititorului o pers-
stării lor de spirit momentane, fie celor naivi, fie celor pectivă interesantă.
sentimentali”. Începutul poeziei lui Dorin Croitor se află aici
Pornind de la toate aceste consideraii, revenind prin aşteptarea unei împliniri neaşteptate: „Doar poeţii
la volumul de poezii „Priveghi fără obiect” e de mai pot opri gripa îngerilor,/ în toamne, la răscruci de
precizat că el aparţine prin autorul său propriului timp, ploi misionare,/ în seri când umbrela/ mimează umbre
că se lasă influenţat de evenimente pentru a le reinven- de arhangheli postiţi îndelung.// Doar poeţii mai respiră
ta mai apoi poetic, conceptual răvăşit de faţetele neve- cald,/ cu plămânii împrumutaţi/ de la cine ştie ce îngeri/
rosimilului existenţial al cetăţii. „M-am apucat târziu betegiţi// de vătămătura veşniciei.” (Lângă samova-
de poezie,/ Ca şi în iubirile încercate de amurguri,/ ai rul lui Esenin, 24).
şansa de-a nu avea timp pentru regrete.// De fapt, a Îngerii în poezia lui Dorin Croitor sunt prezen-
fi poet e ca şi cum ai mai avea o ţară,/ netrecută în ţe des întâlnite, locul cel mai potrivit pentru astfel de
paşaport,/ în care cuvintele trăiesc în chibuţuri/ mun- circumstanţe fiind... dumbrăvile: „Dumbrăvile acelea
cind să dea nume lucrurilor/ dar mai ales încercând făceau din suflet rai,/ sau ştirba coasă a ducerilor.// şi
să îşi descopere/ talentul de a mima.// Astfel, poetul mă tem, şi mă ştiu, şi mă aştept,/ mă mai întâlnesc cu
e ambasadorul/ cu două jumătăţi de normă,/ una mai câte un înger,/ izgonit de chemare,/dar îl alung către
neplătită decât alta,/ a două ţări ce jură fiecare/ uto- cerul lui,// pentru mine e deajuns o dumbravă,// în
pie.” (Despre timp în limba geneză, 38) care soarele mă ştie apus.” (Lângă samovarul lui
Ne putem opri asupra impresiei elegiace ca Esenin, 25)
stare ce poate sublima. Ea se alătură în acest volum „Poeme discrete” ce înţeleg că „întoarcerile din
bucuriei de a trăi statornicit între nehotarele dorului absenţă se numesc trădări” (Lângă samovarul lui
ca într-o stare de priveghi al cărui obiect de jelanie şi Esenin, 36), poeme discrete ce nu vor fi vreodată
de înmormântare a dispărut: „Dacă e un priveghi fără scrise, „neisprăvitele poeme” ce trăiesc constant, toa-
obiect,/ fără mort pe masă,/ dar cu dezlegare la dulce,/ te prezente în acest volum: „Neisprăvitele poeme,/
la tângă./ De la dor ni se trage doina/ şi asta e deja cele cu care te aduc mai aproape decât/ m-aş putea
poezie/ deja e o durere a nedefinitului.// Există partea suporta pe mine// Neisprăvitele poeme,/ nu anii trag
aceea nevăzută şi netăiată/ a cordonului ombilical/ uşa, ci mâna lutului,/ fericită că i-a muiat inima,/ roată
care ne leagă de chiar sufletul nostru.// Ăla-i dorul.” de olar priponită./ Neisprăvitele poeme/ zori fără um-
(Priveghi fără obiect). bră/ desculţe treceri,// cu ce cuvinte să-ţi chem încă
Jelania e şi a prezentului, dar şi a trecutului, în- o toamnă,/ una ce nu ucide flori,/ ce nu încruntă oame-
cercate deopotrivă de amintirile portretelor ce sunt ni?” (Lângă samovarul lui Esenin, 28)
vii prin iubire: „Cei pe ai căror genunchi/ urcam să Aflat la vârsta nevârstei, Dorin Croitor scrie
găsesc poveşti/ au plecat rând pe rând să nască tăce- trăindu-şi versurile ca formă de protest, dar şi de îm-
re.// Cei cărora le-a fost culcuş/ ai mei genunchi de- păciuire cu soarta, cu destinul purtat în nenoroc sau

165