Page 168 - unirea 8-9

8-9
În ecoul de departe
Susurul şoptit al apei
Nu-mi dă pace.

Zbor de păsări mi te cântă Te-aş trimite prin lumină
Înălţimi ce dor te-ncântă Să te-ntorci cu-a sa cunună.
Doar o lacrimă eternă
Amintirilor povară Ţi-aş da munţii cei mai-nalţi
Mă omoară. Să îi ştiu pe toţi curaţi
Te-aş trimite peste flori
Dorul inimii se-mparte Să-mi aduci mireasma lor.
Între cer, Pământ şi Marte
Stihuri noi din vechea carte Ţi-aş da marea înmiresmată
Mărturia să ne poarte Să te am încă o dată
Clipei ce nu ne desparte... Te-aş trimite după sfinţi
şi ne ţine Să-i plătesc cu mulţi arginţi.
Pân‘ la moarte
Ţi-aş da luna la culcare
Balada sufletului Să n-ai visele amare

Te-aş trimite până la soare
Suflete ce ştii să-mi fii Să înveţi să-mi fii culoare.
Te-aş robi... precum o ştii
Ţi-aş da viaţă nesfârşită Ţi-aş da scrieri printre rânduri
Şi o inimă rănită. Să te am în loc de gânduri
Te-aş trimite printre ceruri
Ţi-aş da visele lucide Să te am în mii de feluri.
Să nu poţi a mă ucide
Te-aş aduce înapoi Ţi-aş da apa din izvoare
Să rămânem amândoi. Să înveţi să-mi fii răcoare
Te-aş aşterne pe-o hârtie
Ţi-aş da tristul adevăr Să te am o veşnicie.
Că acum nu vreau să mor
Te-aş trimite printre lunci Ţi-aş da întregul meu destin
Să-mi aduci câteva cruci. Să te am şi să mă închin
Te-aş trimite printre doruri
Ţi-aş da clipele eterne Să mă împodobeşti cu zboruri.
Să te ştiu aici o vreme
Te-aş aşterne pe pământ Testament
Chiar în locul cel mai sfânt.
Cine eşti tu, pribeagule, cel ce mă recunoşti
Ţi-aş da lumea la picioare după bătaia aripii unui fluture?....
Să cuprinzi eterna mare cel ce-mi iartă orice culoare a florii
Te-aş trimite peste veacuri în care m-am născut?
Să te am în loc de leacuri. Nu pot să nu mă gândesc la tine acum, când iubirea
ne-a hărăzit eternitatea ascunsă între două veşnicii.
Ţi-aş da zilele senine Când soarele devine darnic
Să îmi cânţi la pianine şi dragostea noastră străluceşte pe cer;
Te-aş trimite peste clipe când stelele trezesc spre visare,
Să îţi crească trei aripe. visurile noatre devin realitate.
E vremea, necunoscutule, să te opreşti
Ţi-aş da toate nopţile să-ţi măsori timpul
Să îmi cânţi cântările

168