Page 173 - unirea 8-9
P. 173

8-9
              să mai spere
              la ceasul când pustiul  îşi devora
              visătorii


              Te-am îmbrăţişat cu toţi                          în prăbuşiri stelare.
              anii mei                                          Mai scrie-mi...
              ocnaş într-o viaţă făurită                        mai scrie-mi
              din foc şi furtună                                înainte să mă sting în orice gând
              şi când ochii n-au mai putut                      de teamă
                                                                – cât nu-i târziu –
              să-ţi cuprindă infinirea                          şi vise mai respiră sacadat în călimară,
              te-am închis într-un pumn de frunze               în călimară...
              – într-o amintire despre noi –
                                                                            Să-ţi fiu blestemul
              iubire şi tristeţe
              tristeţe şi iubire                                Eşti anotimpul ce-a zăbovit
              mereu şi mereu...                                 într-o privire
                                                                cu flori, cu crengi uscate,
                            Mai scrie-mi...                     mereu înlăcrimând o frunză
                                                                o inimă ce bate,
              Mai scrie-mi                                      o stea ascunsă în gândul unei nopţi.
              la ceasul când anotimpurile
              se îngână,                                        Eşti ruga şoptită la răscruce
              când – neîncetat răsună clopotele                 cu viforul, cu depărtarea întunecată,
              nopţii,                                           mereu lăsând orfan
              la răspântii de mirare şi teamă.                  un suflet ce-a crezut în semne,
                                                                un leagăn ce nu mai ştie a spune: mamă,
              Las gândurile mele nerostite                      tată...
              s-alerge, să suspine,
              prin viforul atâtor ierni stelare,                Eşti semnul meu din sânge
              când universul întreg se scutură                  cu oarbe rătăciri, cu praguri
              de friguri,                                       interzise.
              ca un suflet bolnav,                              Nu ţi-a păsat de ieri
              ca o mare albastră                                când timpul îţi făcea cu mâna
              – de vise îndrăgostită.                           şi oaza de lumină îţi scălda retina;
              Amestec de candoare, rătăcire                     de mâine, eu sunt amintirea
              şi-ntristări fără nume                            din cel mai sfânt blestem...
              sunt ochii lui şi paşii ce se sting.
                                                                           Opreşte destrămarea
              Cum să-nţeleg această pată
              de-ntuneric lăsată la plecare?                    Opreşte destrămarea
                                                                şi creşte-mi aripi acolo unde erau
              Mai scrie-mi                                      doar urmele îndoielii.
              la ora când orice clipă                           Lasă-mă să-mi adun cerurile mai
              devine un semn de întrebare,                      aproape
              când teama mă cuprinde                            cu un vis, cu o zbatere de pleoapă.
              şi eu te strig, iubite.
              Dar beznele...                                    Opreşte ticăitul inimii
              beznele mă cuprind cu braţele                     la miezul nopţii,
              amândouă                                          când hoţii de buzunare se plimbă
              şi-ascult, ascult  înduioşată,                    senini
              ecouri suferinde ce se îngână,                    pe bulevarde;

                                                            173
   168   169   170   171   172   173   174   175   176   177   178