Page 174 - unirea 8-9

8-9
când secundele trecute-n veşnicie,
uită de spaimă şi somn.

Să nu te strecori printre fraze
când poeţii Tu, care ştii să-mi aduni răsuflarea
cad pradă unor stări de reverie, din sânge,
(poate chiar de nebunie), prescrie-mi, te rog, fântâni
amintindu-le (între două tăceri) cu apă lină
de înflorirea şi vino de-mi alină,
rănilor visarea cea din urmă, iubirea
în ceasornice ce adulmecă ne-nţeleasă,
vânătoarea...
Opreşte destrămarea făptura mea de fum,
şi lasă-mă să-mi ascult înserările, tânjind să te-ntâlnească.
cu chemările lor languroase,
în locuri în care se vinde pământul Tu, care eşti stăpân peste toate,
şi cerul, aşază-mi o noapte înstelată
la un preţ de ocară. între ruga aprinsă şi ultimul cântec
al păsării spin.
Şi strig pentru ultima oară:
„opreşte prigonirea Târziu, îngândurat, în linişti mă-nfăşor.
prin acest labirint al desfătării; În sălaşul meu de taină, nu-mi mai trimite dor,
opreşte nebunia, ticăitul, nu-mi mai trimite...
furtunile şi visul.”
Nu te-avânta Singurătăţi delirante
în jocul cu urna de cuvinte
aruncate în groapa comună; Tu semeni cu o pasăre bolnavă,
fie-ţi milă de buzele însetate dragul meu visător.
ce ţi-au rostit numele Te-ai încăierat cu mulţimea
la cumpăna dinspre apusul de vorbe
vieţii şi fiecare zi a devenit o ocară,
şi întâmplarea de a fi lumină un drum cu metafore furtunoase,
peste timp. decor dezolant, într-o viaţă
abuzată
Un leac pentru dor de singurătăţi delirante.

Tu, care eşti stăpân peste toate, Cu siguranţă, n-ai trăit
prescrie-mi, te rog, un leac până la sânge
pentru dor, cruciada verbelor extaziate,
nu mă lăsa să mor, asaltate de înverzirea timpurie
în plânsul ce se zbate, la marginea a tăcutelor înghenuncheri.
privirii. Sunt nopţi zădărnicite,
când rătăceşti prin nebuloasa unui
Acoperă-mi sufletul cu iarbă fragment filozofic,
şi flori, şi ai impresia că suspină însuşi
şi-n fiecare rană mai sădeşte Dumnezeu,
un pridvor însorit,
nu mă lăsa nedumerit, – încrucişâdu-şi braţele a lehamite
când viaţa se împarte între universală.
somnul
de azi şi tăcerea din ape. Tu semeni cu o corabie prăduită,

174