Page 175 - unirea 8-9

8-9
dragul meu visător.
Ai traversat printre iceberguri
de gânduri
şi fiecare vâslire, pe oceanul
de poeme, E ora..
– ce-au încăierat întreaga simţire –

E ora, iubite,
îţi flutură prin faţa ochilor când ploile s-au revărsat în noi,
acelaşi ţărm sugrumat de naufragii, secundele de praf
de strigătul lui Munch, o pânză au fruntea în noroi.
ca o cicatrice, Eu vin din universul ce şi-a păstrat
în mulţimea zgomotoasă, credinţa;
zgomotoasă... tu vii de nicăieri, un fulger.

Îţi scriu, de dor... E ora, iubite,
când visele s-au prăbuşit
Îţi scriu, de dor, în iarna asta în mare,
ce-şi aşterne somnul alb când moare frumuseţea
lângă visare. în neculeasă floare.
E viscol în fiecare ticăit al orei,
în fiecare zbatere de pleoapă, E ora,
e-o blândă renunţare. e gândul,
Ce albă-i aşteptarea, când nopţile scrisoarea de adio ;
se-adună la poveşti, e ora...
când stelele înduioşate Dar ploile grăbite
te caută... să-ţi ducă veşti. şi-au dojenit nefastele
cuvinte,
Îţi scriu de dragoste şi le-au zvârlit în zare,
(a câta oară), să nu le-aud jelitul;
în iarna asta cuibărită-n suflet. doar muzele senine
De-ai vrea să vii, voi sta de veghe să-mi stea de veghe,
cum doar zăpezile o ştiu în cărare.
şi cum – luminile de pază –,
în suflet rătăcit, Eu vin din umbra aşteptărilor
în nopţile senine – se strecoară. cu ochii plini de soare

şi nesomn;
E viscol în fiecare gând, tu vii din depărtări, străin
în fiecare oră de-aşteptare. de toate...
Eu povestesc iernaticilor flăcări
despre tine E ora...
şi ele îngână într-un târziu: Lăsaţi-mă să-mi plâng secundele
şi vina,
„sunt semne ale iubirii pe neaua născute
din cărare, într-o noapte de iubire,
sunt semne”... credinţă şi-nchinare...

175