Page 164 - unirea 8-9

8-9
Otilia Sîrbu

liric, prin urmare, devine un act al contemplării si-
multane, lucru ce poate fi consemnat de poezia lui
Dorin Croitor. Nu voi recurge în a elimina din versurile
acestui volum verbele căutătoare de sensuri, nici ad-
verbele statornice, nici prepoziţiile. Le voi lua cu mine
pe toate pentru a potenţa subiectul tuturor trăirilor
aflate în lumina sau în umbra sinelui.
Poetul Dorin Croitor este un creator al unei
lumi aflată la răspântie, între frământările rutinei şi
tensiunile lirice căutătoare de sensuri multiple.
Poetul bucovinean scrie versuri prin nostalgiile
împrăştiate pe oriunde trece trăindu-şi dorul de Voro-
neţ: „M-a pologit de Bucovina dorul,/ doineşte toam-
na ei în toamna mea,/ şi pripasul mă suduie/ mă suduie
cucul [...]./ Acum trăiesc, poate că ştiu,/ dar tot mi-e
dor de Voroneţ,/ să mă împac cu troiţele,/ acolo unde
Dumnezeu a desăvârşit,/ ultimul său graffiti.” (Troiţă)
„În Bucovina nu e iarnă,/ ci doar un Rai mai răcoros,/

Anii... din garderoba lunii sau

Lecţii de zbor de la îngerul păzitor

Motto: „Vremurile se petrec, oamenii se mai blajin ca să nu crape lemnul în troiţe,/ mai senin
întâmplă, lumea există.” Dorin Croitor dar nu la fel ca albastru/ ca pereţii unei mânăstiri./ În
Bucovina nu e iarnă,/doar cerul coboară omăt,/ să
Sunt poeţi care nu se lasă „corupţi” de poezie se tot bucure îngerii/ bulgărindu-se.” (Lângă samo-
pentru a-i construi inefabilul din dragul de a impresiona varul lui Esenin, 23).
în numele lui. Acest gen de poeţi este sedus într-o Poetul Dorin Croitor e un creator de stări uni-
deplinătate anume de „vagabondajul iertat al ploilor” ce, lirismul său definindu-se şi prin deconstrucţia ruti-
sperând în veştile ce se nasc din iubire: „E ceva în nei prin refuzul unei normalităţi acceptate estetic. „Nu
vagabondajul iertat al ploilor/ cât o turmă de melci se face poezie în sânul unei unităţi – spune Gaston
călătorind/ pervazul răbdării.// Odată îmi aduceau Bachelard – unicul nu are proprietate poetică”, lucru
veşti despre tine,/ nemernici menestreli ai fluidităţii,/ demonstrat în poezia lui Dorin Croitor: „Armele ar
eram tânăr, altoit de lumină,/ nici nu iubeam pe întu- trebui folosite/ doar pentru a te ameninţa cu sinuci-
neric,/ nici nu visam fără să sparg toate becurile/ unui derea,/ ca să nu uiţi ce laş mod de-a muri/ este să
carusel ce mă arunca spre stele.// În vagabondajul negi că trăieşti.// Războaiele nu ar trebui purtate, ci
iertat al ploilor/ stă siguranţa unei mari prezenţe.” compuse/ pentru chitare convenţionale./ Am pleca la
(Lângă samovarul lui Esenin, 10). oaste inocenţi/ pentru a ne întoarce frumoşi,/ asta este
Pe de o parte! Pe de alta... în aceeaşi ordine singura maturizare pe care o recunosc,/ celelalte sunt
de idei, un poet „altoit de lumină”, aşa cum se auto- doar mutilări/ ale demenţei noastre misionare,// biserici
defineşte Dorin Croitor, crede în fericirea ce se poate amfetaminice/ transformate/ în pioase săli de forţă”.
supune unui pact al veşniciei, sentiment căutat de În lucrarea sa „Tratatul despre poezia naivă şi
versurile sale. „Dacă orice lumină, după cum afirma sentimentală” (Tipuri psihologice, Editura Trei,
Paul Valéry, îşi intuieşte jumătatea de umbră” actul 2004, Bucureşti, trad. Viorica Nişcov, cuvânt înainte

164