Page 145 - unirea 8-9

8-9
Lavinia Elena

Niculice mă trece pragul şcolii.

La ora de dor
mă conjug
cu visul
şi buchisesc până târziu
literele universului
scrise în mine.
Aş vrea să monopolizez timpul,
să revendic toate amintirile
cu tine.
Viitorul să te păstreze
În braţe!...
Hai, vino la fereastra cerului
şi fă-mi semn cu câteva raze,
să pot inventa noi duminici,
cu toţii strânşi în jurul zâmbetului tău,
la o cafea
sau la un ceai verde aburind a vară.

Vis Radiografia visului

Tată, mi-am înrămat visul Amân mereu începutul
în poezie, timpul îmi amână primăvara până
să-mi zâmbeşti printre cuvinte, voi învăţa să fac echitaţie
să aduci în ochii mei cu visul.
zăpezile de altădată,
copilăria să se mai joace În plânsul iernii
pe retina clipei… aud herghelii de lotuşi
Pe buze îmi stă o iubire, ascund sub copite
cerul nu pune nori în calea luminii. un gram de fericire.
Ghiocei i-au răsărit pe tâmple.
Rog timpul să-ţi adoarmă moartea, Aştept cuvintele să dea
să nu-i mai numere anii. ora exactă în iubire.
Mi-aduc aminte de o zi,
visurile îmi erau crăpate, Nu le strivesc veşnicia, accept
iar tu mi le-ai lipit cu glumele vieţii. să-mi bată în piept
De atunci, tot vreau să glumeşti, tată, tainele lumii...
poate vei reuşi să rămâi copil
al zilei de Mâine… Unirea şi Dorul

La o cafea cu mama Când nu mai ştii cine eşti,
Opreşte-te şi întreabă munţii.
Mamă, viaţa mă naşte Forţa de neînvins în ei găseşti,
de mai multe ori, Culege-le zăpada demnităţii.
în lipsa ta.
Clipa mă-nvaţă Când nu mai ştii cum să curgi,
a muri şi a învia. Priveşte atent plimbăreţul izvor
Trecutul mă ia de mână,

145