Page 66 - unirea 8-9

8-9
Îndurare

Durerea strigă în neştire,
căci Adevărul s-a luat la harţă
cu Omenirea dusă în ispită Transformare
pe-ntunecatele cărări.
Am îmbătrânit să fim cobaii Timpului

Căci ne-au căzut şi pleoapele şi gândul Cortina lăsată în bătaia vântului
Când plânsulu-i venise rândul
S-adune povara strânsă pe comori Deschideţi ferestrele
S-o curgă în şirurile de cocori. să între iarăţi soare

Câţi îngeri s-au născut pe cale, Deschideţi obloanele
De nu ajunseră nici aripi nici ninsoare lăsaţi lumina să zboare.
să stingă flacăra aprinsă cu Neîndurare
de-atâta Neputinţă, Ură, Înşelare? Lăsaţi irisul să-ţi ia îmbrăţişare
din cupa nesecată de ninsoare.

De-atâta plâns şi gânduri ferecate
De-al meu şi-al tău şi al Durerii
Pe marea de lacrimi adunate Colind pentru măicuţa mea
Din cer plouă mărunt şi blând
Măicuţa mea

Cu pace şi mister. vin să te colind
cu dorul prins
într-o boccea.
Ruga
Măicuţă dragă
Cu mâinile amândouă vin în prag de an
căzute peste Mormântul sfânt să te colind prin gândul
prins într-o basma.
Ţi-ai ridicat povara neputinţei,
căci cu ocara fiecărui veac Măicuţă, draga mea,
colindul meu

Ochiul străin cu ciudă a adunat te aibă-n pază
nisipuri mişcătoare care-au refuzat când e vremea rea,

să fie aceeaşi stâncă Măicuţă scumpă
pe care şi Dumnezeu cândva azi te colind cu raza
din steaua neamului

a stat. în care râde lacrima

Măicuţă, draga mea!

66