Page 70 - unirea 8-9

8-9
Gheorghe

Hodrea

Scrisoarea unui fiu

către cei de acasă

Vorbele, din spusele specialiştilor, sunt com- turisesc trăiri la care n-am crezut că voi face refe-
binaţii de sunete. Când sunt bâlbâite, bolborosite sau riri nicicând.
înghesuite unele peste altele deranjează auzul şi mai Pentru început trebuie să vă spun tuturor
că îţi vine să zici: -”Omule! Fapte nu vorbe!”. că mi-e dor de voi, de toţi. Dacă acum 20 de ani
Când, însă, sunt folosite cu măiestrie, cu vor- am plecat din ţară neţinând cont de nimeni şi de
bele poţi schimba lumea: înfrunţi duşmanii, alini sufe- nimic, cu gândul doar la câştig bănesc, cu timpul
rinţe, dai speranţe, uşurezi boli, îi ridici pe cei slabi, îi mi-am dat seama că odată cu bucuria înmulţirii
înmoi pe cei tari, ştergi lacrimi de dor... Şi dacă veni banilor un sentiment nebănuit a început să mă
vorba de dor, am să zăbovesc puţin la această vorbă chinuie din ce în ce mai tare şi poartă numele dor.
plină de înţelesuri care îl încearcă toată viaţa pe om. Deşi am maşină scumpă, tată, mi-e dor de Dacia
Dorul, deşi vorbă mică, nu are echivalent în noastră 1300, de acasă, aşa veche cum e ea, de
nicio limbă de pe faţa pământului. Simţământ aflat în mirosul gazelor de benzină ce inunda interiorul ei
om în lipsa unor persoane dragi, locuri iubite sau fel când deschideam vreunul dintre geamuri, de
şi fel de lucruri faţă de care există aplecare, dorul ne patentul decalibrat şi şurubelniţa tocită la vârf
poartă în trecut aducându-ne în prezent amintirea de la atâtea reglaje la jigloare.
clipelor frumoase. Cu toate că mall-urile «îmi stau la picioa-
Şi cum viaţa omului e în fel şi chip şi dorul e re», mi-e dor de bunătăţile gătite în casa noastră,
la fel. Astfel putem vorbi despre: dorul de copilărie, mamă, de mirosul de pâine prăjită şi aburii ceaiu-
dorul de anii tiereţii, dorul de cei care s-au dus din lui de mentă îndulcit cu miere de albine din stupina
astă lume, dorul de dreptate, dorul de libertate, dorul unchiului Ionel, de laptele gras şi de gogoşii pufoşi
de adevăr, ...şi atâtea altele pe care le purtăm în as- presăraţi din belşug cu zahăr măcinat. Chiar de
cunzişul tainic al sufletelor. mi-e plin bufetul cu băuturi scumpe, mi-e dor să
Între acestea aş aminti dorul de ducă al tine- beau un pahar de tărie cu bunicul în vreme ce bu-
rilor noştri, cărora societatea nu le dă nicio şansă de nica să ne pregătească masa de prânz. Deşi nu
supravieţuire, obligându-i astfel să-şi caute de lucru mai fumez de mult, mi-e dor de unchiul Vasile cu
printre străini, acolo unde, cu timpul, alte doruri îi tot cu trabucul lui din foi de tutun din care pufăia
macină zi de zi: dorul de limba română, dorul de bi- fără încetare. Mi-e dor de vântul ce-mi sufla prin
serica satului, dorul de sărbătorile şi tradiţiile stră- plete, de apa rece de izvor. Mi-e dor de singurul
moşeşti, dorul de ia de acasă, dorul de cei dragi, do- magazin din sat, de mătuşa Florica, vânzătoarea,
rul de un zâmbet şi o vorbă bună, dorul de visurile neînţelegând nici azi cum afla potcoavele de cai
frumoase, dorul de nunţile şi petrecerile de acasă, cu repeziciune printre saci cu făină, lăzi pline de
dorul de mirosurile mâncărilor şi al plăcintelor de cuie şi şuruburi, pungi cu orez, cozi de sape, bur-
acasă, dorul de ţuica de prune, dorul de slănina cu lane, butoaie cu ulei şi mai te miri câte şi ce.
ceapă... aşa cum reiese şi din rândurile scrisorii în Mi-e dor de tine frate, de zâmbetul tău
posesia căreia am intrat deunăzi. sincer cu care mă întâmpinai de fiecare dată când
“Dragii mei, mergeam de la oraş acasă, cu plasa plină de ca-
De aici, de la mare depărtare, vă scriu vo- douri. Mi-e dor de toţi sătenii mei, de neamuri,
uă, celor de acasă, încredinţându-vă că sunt bine de prieteni precum şi de toţi cei cu care mă sfă-
şi sănătos. În sfârşit m-am hotărât să recunosc deam pentru fete. Mi-e dor de dascălii mei, care
totul! Da! A venit momentul să recunosc şi să măr- m-au învăţat să-mi iubesc limba maternă şi ţara.

70