Page 54 - UNIREA - Nr 10
P. 54

10
                Răzvan Ducan




                 Şcoală, şcoală…, vrem reforme!





                     Constat, după aproape 29 de ani de la „ie-
              şirea din utopie” (Decembrie ‘89), că învăţământul
              românesc nu este capabil să se reformeze cu adevărat,
              să intre în era digitală, în era telecomunicaţiilor, în era
              sintezelor pragmatice, în era informaţiilor cu aplica-
              bilitate, etc. Mimăm reforme, mimăm adaptarea la
              nou, mimăm performanţe, mimăm cunoştinţe şi deprin-
              deri însuşite de către elevi, etc. Este foarte multă para-
              dă şi festivism, pentru a masca prea multele carenţe
              ale unui învăţământ închistat încă foarte mult în trecut.
                     În pofida tuturor promisiunilor acesta, con-
              tinuă să fie unul informativ şi mai puţin formativ, elevii
              primind, de multe ori cu „tolcerul”, diverse informaţii,
              unele greu de ţinut minte, fără să li se spună la ce vor
              folosi (la ce folosesc) în lumea reală. În aceste condiţii
              falia este evidentă, lipsind corelarea informaţiilor cu
              concreteţea înconjurului. De aceea, însuşirea lor este
              una problematică.
                     Cel mai concludent exemplu este matematica
              de liceu, unde, în majoritatea cazurilor, nu li se spune
              elevilor la ce pot să folosească integralele, logaritmii,
              matricele etc. în viaţa reală!
                     În fapt, cunoştinţele elevilor sunt, de multe
              ori, minime şi necorelate cu realitatea obiectivă.
                     Programele sunt, în general, stufoase, greoaie,
              neconcludente, iar, uneori, depăşite.
                     Memorarea, ca principalul mijloc de reţinere      Ca să nu mai spun că formarea caracterelor,
              a informaţiilor, face ca elevii să nu fie capabili de ju-  care ar trebui să fie o prioritate, lipseşte aproape cu
              decăţi individuale, de a trage singuri concluzii, punând  desăvârşire, neexistând o conduită şi o etică care să
              cap la cap anumite date avute.                    fie o aspiraţie şi să inspire, după care să se ghideze
                     Gândirea lor nu are elasticitatea (fiindcă nu  toată lumea cu intransigenţă.
              sunt deprinderi în acest sens) de a avea păreri, de a    Dreptatea este împărţită de multe ori subiec-
              avea puncte de vedere proprii, etc. Nici nu se sti-  tiv, pe criterii care nu ţin de adevăr. De fapt, nici nu
              mulează acest lucru.                              se vorbeşte de dreptate şi adevăr.
                     Se apreciază mai mult redarea „papagaliceş-       Bunul simţ şi educaţia în acest spirit sunt, de
              te” a ceea ce s-a predat. De aceea şi interesul scăzut  cele mai multe ori, subiecte de subînţeleasă şaradă.
              al elevilor pentru şcoală, ei fiind nevoiţi să ia, fără  Toate acestea sunt acoperite cu maldăre de
              judecată, concluziile şi părerile altora, gata „meste-  hârtii justificative, cu maldăre de rapoarte cu jumătăţi
              cate”.                                            de adevăr sau adevăruri supradimensionate, într-o
                     Elevii nu mai citesc ca altădată şi aceasta se  înţelegere tacită a mai tuturor palierelor din „lanţul
              vede în vocabularul sărac şi incapabilitatea celor mai  slăbiciunilor”: profesori, directori, inspectori, directori
              mulţi de a vorbi coerent pe un subiect.           în minister, miniştri secretari de stat, ministru.



                                                             54
   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59