Page 51 - UNIREA - Nr 10
P. 51

10
                     Constantin


                        Avădanei



                      Suntem mereu datori faţă de



                                       Mihai Eminescu





                    Pe Eminescu l-am cunoscut din fragedă prun-
              cie, când mama ne-adormea un pic cu „Somnoroase
              păsărele”. Am aflat de la părinţi, profesori şi din opera
              lui, că era ca un „Făt-Frumos din lacrimă”, un tinerel
              frumos, tras ca prin inel, cu faţa luminoasă. Dar, de
              fapt, ne-am dat seama, până la urmă, că era chiar el,
              poetul nepereche. Contemporanii lui îl admirau pentru
              talentul şi măiestria în mânuirea versului, pentru talentul
              în interpretarea cântecelor populare româneşti, prin
              profunzimea gândirii filosofice.
                    L-am reîntâlnit pe Eminescu, când eram mari,
              la vârsta primelor iubiri, brodând esenţa unei firi  „în
              lacul lui, cu-albastra-i floare”. Pe băncile şcolii l-am
              studiat şi am încercat să-l înţelegem, dar am înţeles
              doar o fărâmă din opera lui, pentru că era un „poet
              întreg” al neamului românesc.
                    A lăsat moştenire urmaşilor o operă fabuloasă,    Eminescu a fost un mare vizionar, a trasat cu
              a lăsat o limbă română perfectă, pe care a introdu-  limpezime neegalată calea de urmat pentru definirea
              s-o în universalitate.                            ca ţară a naţiunii române. Limba şi credinţa au con-
                    Mereu ne raportăm la Eminescu, găsind în    stituit stâlpii fundamentali în supravieţuirea peste
              opera lui noi sensuri artistice şi filosofice. Nu ne sătu-  veacuri a românilor, care au ajuns în acel magic an
              răm de Eminescu. Dacă îl căutăm pe pământ, îl vom  1918, să-şi îndeplinescă visul de aur, Marea Unire.
              găsi în codrii deşi, în lacuri şi izvoare, în cântul păsă-  Acelaşi Eminescu ne-a învăţat cât de necesară
              rilor, dar şi al marilor cântăreţi, îl vom găsi seara pe  este cunoaşterea istoriei acestui neam, pentru cunoaş-
              deal sau pe aleea plopilor fără soţ. Dacă îl căutăm pe  terea prezentului şi încrederea în privirea spre viitor.
              cerul înstelat, îl vom vedea în Luceafăr şi un întreg   A avut un mare rol în reformarea învăţământului
              univers. Îl vom găsi pe Eminescu şi atunci când pă-  românesc, în secolul al XIX-lea.
              trundem în istoria zbuciumată a neamului românesc,      Acum, facem apel la Eminescu, pentru a afla
              în lupta continuă, plină de jertfe supreme, pentru re-  cine am fost în cei 100 de ani de la Marea Unire.
              facerea unităţii într-o singură ţară, Dacia (România    Tot Eminescu ne poate învăţa, prin viziunea lui,
              Mare).                                            ce trebuie să facem şi în următorii 100 de ani. Un lu-
                    Prin opera lui Eminescu, poporul român a ajuns  cru simplu trebuie să facem, să ascultăm de Eminescu.
              în universalitatea lumii. Prin frământările noastre de zi  Pentru români, Eminescu rămâne un vis, un
              cu zi, abordându-l pe Eminescu, ne dăm seama că,  Titan, şi în cultură rămâne de neatins.
              de fapt, Eminescu este în noi.                          Mereu trebuie să-l căutăm pe Eminescu în tră-
                    Cu cât ne apropiem mai mult de sensul vorbe-  irile noastre, căci fără el am fi cu toţii goi. Până la
              lor sale din carte, ni se pare că el este tot mai departe,  urmă o să-l găsim pe Eminescu, căci „Eminescu este
              depăşind orizontul cunoaşterii noastre.           chiar în noi”!

                                                             51
   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56