Page 49 - UNIREA - Nr 10
P. 49
Reuniunea s-a încheiat cu concluziile pe care 10
le-a formulat domnul preşedinte Cristian Pascu, în
calitate de coorganizator al evenimentului, aşezat sub
semnul unei curate trăiri patriotice româneşti.
Prof. univ. dr. Th. Damian a vorbit despre des- York, şi, totodată, o declaraţie împotriva tero-
făşurarea în comunitatea conaţionalilor noştri new- rismului. Este un cadou al Rusiei către S.U.A.,
yorkezi a ediţiei a XXVI-a a Simpozionului dedicat monumentul fiind aliniat cu Statuia Libertăţii.
Unirii Principatelor Române, un alt memorabil moment Fiind realizată din nichel, Lacrima cântăreşte
ce atrage atenţia instituţiilor culturale din România. 4 tone, având înălţimea de 12 m, iar cadrul este
Asemenea sărbători naţionale pot fi marcate din oţel acoperit cu bronz. În spatele ei, pe un
prin programe ştiinifice şi artistice, nu doar prin zile panou, figurează numele celor decedaţi, amin-
de vacanţă, destinate distracţiei şi odihnei. Doamna tind de „Vietnam Memorial”. Mi-aş dori să mă
Anişoara Constantinescu a oferit participanţilor la aflu cândva în faţa acestui monument atât de
eveniment o trataţie cu un meniu bogat. expresiv în simplitatea lui. Dar câte nu mai sunt
Zilele petrecute la New York mi s-au părut mai de văzut la New York! Centrul Manhattanului
neîncăpătoare ca niciodată, căci la Muzeul de Artă se înnoieşte permanent, având zone de şantier,
Contemporană MOMA am descoperit sala cea mai care lasă impresia că americanii nu acceptă să
strălucită, cu 11 lucrări ale lui Constantin Brâncuşi, mai rămână niciun copac natural între atâtea
iar la „Public Library” am căutat cărţi în limba română clădiri de nichel şi sticlă. Totuşi, Promenada
ale scriitorilor noştri şi – uimitor! – am găsit şi trei din- pe care m-am plimbat la înălţime, împreună cu
tre volumele mele. Dar surpriza cea mare abia apoi a doamna profesoară Nicole Smits, este o espla-
venit, când am aflat că ne-a sosit o invitaţie de la nadă de câiva kilometri, numită Highland, o oa-
I.C.R.-ul din New York pentru Concertul Orchestrei ză de verdeaţă vara, dar una care mai păstrea-
Naţionale Simfonice, aflate în turneu peste Ocean. ză traversele trenurilor ce cărau cândva materi-
Aşadar, există vise care se împlinesc! La intrarea în ale, High Line. Am aflat de la doamna prof. Smits
sala de concert ne-a întâmpinat însuşi directorul că aici unei zone industriale dezafectate i s-a
I.C.R.-ului new-yorkez, domnul Dorian Branea, că- dat astfel o destinaţie de agrement foarte apre-
ruia am ţinut să-i mulţumim pentru invitaţie. L-am ciată de localnici şi de turişti. Un punct de
cunoscut pe dirijorul concertului, Cristian Măcelaru, atracţie turistică este Union Square, având în
care ne-a salutat cu multă solicitudine. Spectatorii nu centru statuia preşedintelui George Washington
erau numai români, ci am observat şi mulţi americani, şi radial dispuse plachete cu basoreliefuri meta-
care au aplaudat ca şi noi Rapsodia lui George Enes- lice reprezentând momentele cele mai impor-
cu. Pe noi ne-a încântat îndeosebi violoncelistul Andrei tante din istoria metropolei, dispuse pe ani. Am
Ioniţă, prin pasiunea şi acurateţea interpretării lui so- salutat din mers gigantica clădire Google şi
listice. Mi-am amintit că dirijorul Cristian Măcelaru ne-am oprit în faţă la celebra Medisson Square
comenta într-un interviu recent: „Tot acest turneu Garden, de care se leagă numele atâtor celebri-
este o culminaţie a ideii că, venind împreună, tăţi. În Greeley Square am admirat şi statuia lui
cu toţii, într-un spaţiu cultural, vom putea găsi, Horace Greeley (1811-1872), politicianul şi zia-
de fapt, esenţa care ne uneşte pe noi ca oameni, ristul care a fondat „New York Tribune”. La des-
ca fiinţe care pot să-şi exprime emoţiile, senti- părţire, frazele prietenilor mei începeau în mod
mentele, frumuseţea interioară… prin muzică”. repetat cu formularea „Când ai să vii data vii-
Întreaga orchestră ne-a împresionat cu exube- toare…”, devenită o invitaţie neoficială. Da, şi
ranţa sa tinerească. Aşadar, încă o seară minu- eu doresc să revin la New York cât de curând,
nată de cultură românească în metropola lumii! ca şi prietenii mei de acolo.
Despărţirea de prieteni nu a fost deloc facilă, Am plecat spre Denver, următorul meu
ei promiţându-mi că data viitoare mă vor purta popas literar, cu convingerea că la New York
şi la mausoleul generalului de origine română există conaţionali ai noştri fericiţi, trăind cul-
George Pomu, despre care se ştie că negociase tural la modul românesc, ferindu-se astfel de
Alaska de la ruşi pentru americani, care au cum- lumea haotică ce-i înconjoară. Parcă acum, mai
părat-o cu 7,2 milioane de dolari, o sumă mo- mult decât oricând am văzut, augmentându-se
destă. Urmează să vizitez chiar şi insula Bayo- sub ochii mei, dialogul fertil şi dinamic al ţării
nne, unde a fost amplasat un monument intitu- cu diaspora sa de peste Atlantic. Aşadar, un
lat „Lacrima”, creat de Zurab Tsereteli, în me- semn de normalitate, temei pentru o firească
moria celor ucişi în 11 septembrie 2001, la New devenire viitoare.
49