Page 127 - unirea4-5

nouă, dar şi societăţii. Să îmi fie cu iertare că vorbesc 4-5
şi despre altcineva, însă, cu tot respectul, o fac în
cunoştinţă de cauză.
În altă ordine de idei, neavând copii, pot să
mă ofer cu uşurinţă prichindeilor, am făcut acest lucru
de nenumărate ori cu atâţia copii, încât aş putea să curiozitate sau nu. Mă tot îndemnau să le fac publice.
cred că am deja copiii mei. Mi-a fost şi îmi este foarte Eu, nu şi nu, sunt ale mele, am scris cu mine înmuiată
simplu, dat fiind faptul că am fost Prâzlea cel voinic în inima cerului şi am sentimentul că îmi aparţin. Acest
acasă şi am tot aşteptat să mi se ia locul ca să am şi lucru a ţinut zece ani. După cei zece ani am simţit că
eu pe cine alinta, dar nici o şansă, aşa mă vedeam nu-mi mai aparţin eu, mie.
alergând la alte mămici cu prunci în braţe ca să le rog Am hotărât să vorbesc telefonic cu Distinsul
să împartă cu mine bucuria lor de a îngriji bebeluşii. Domn Nicolae Negulescu, scriitor, poet craiovean.
Iată că toate şi totul parcă se înlănţuie încă de la primii L-am rugat să îşi exprime părerea pentru câteva
ani ai existenţei mele până în momentele acestea în poezii, pe care i le-am citit cu mari emoţii. Răspunsul
care mă descriu, astfel încât dumneavoastră să dânsului a fost acesta: „Eşti un diamant neşlefuit.
cunoaşteţi câte ceva despre mine. Domnul N. N. Negulescu, este cel care mi-a deschis
Aşa a început totul. Tot din acea perioadă uşa ca să intru în cămara sufletelor dumneavoastră.
am căutat să înţeleg viaţa şi, ca aproape orice copil, Dânsul a fost primul ales de Tatăl meu ca să facă
aveam o dorinţă, şi anume: să fiu odată om mare. munca cea mai grea, şi anume conturul desenului meu
Iată că am ajuns om mare, dar, paradoxal, am rămas spiritual, este primul om care a început să şlefuiască
tot copil. Acum scriu cu acel copil din mine, scriu cu ce Tatăl alesese. Au urmat alţi aleşi, menţionez două
inima omului mare, dar cel mai important este că scriu nume: academicianul Cristian Petru Bălan, membru
cu pana sufletului, acea pană înmuiată în aceeaşi U.S.R. şi membru A.R.A., şi Cezarina Adamescu,
culoare de Lumină. Am să las o poezie să vorbească membru U.S.R. Nimic întâmplător, sunt oameni de
despre acest lucru, Copil am fost şi eu: “Pe când marcă ai literaturii româneşti, oameni cu suflet de aur
copil am fost şi eu,/ M-am tot rugat la Dumnezeu,/ la care nu mi-am propus vreodată să ajung, să le bat
Din mine să facă om mare,/ Să calc tot greul în la uşa sufletului. Au venit fără să îi caut. Efectiv au
picioare./ Şi-odată mare m-am făcut,/ În braţe apărut într-un moment în care un prunc are nevoie şi
rolul mi-a căzut,/ Iar Domnul Sfânt mă tot ajută/ de mamă şi de tată. Spun acest lucru, pentru că fie-
Să car povara mult cerută./ Şi-am pus pe mine care are această latură comportamentală cu mine.
port nebun,/ Îl port şi-n Paşte şi-n Crăciun,/ Dar Mă declar fericită. În ascensiunea mea către
un somn dulce mă-nfioară/ Când văd cum anii Lumină pot spune în versuri aşa: “Lumea este minu-
vieţii zboară./ Absurd, abject şi ticălos,/ M-a ars nată/ Am şi mamă, am şi tată,/ Dar pe orişiunde
durerea pân’la os!/ Firescul vieţii mele-ngălbeni- sunt/ Am pe Tatăl meu cel Sfânt./ Sunt cu El din
te,/ Mi-ndeplinise, vechea rugăminte”. veşnicie,/ Dud şi Pace – Armonie,/ Dar acum pe-
Nimic nou, ar spune un scriitor. Aşa scriem acest pământ,/ Port cu Tatăl legământ./ Tatăl meu
toţi. Bine, bine, le-aş răspunde cu mult respect. Per- mă ocroteşte/ Şi nimic nu-mi porunceşte/ Ci m-a-
fect adevărat, însă cum viaţa este o mare plină de în- jută să dezleg/ Calea pe care azi merg.” Sunt
trebări, aş avea o întrebare. De ce scriu şi eu? Răs- câteva din versurile poeziei: Lumea este minunată.
punsul este atât de simplu. Aici fac paralelismul la Eu le urmez indicaţiile şi mă aşez exact în
întrebare–răspuns: De ce n-am născut eu? Întrebare poziţia propice dânşilor, ca finisarea să fie făcută
pe care mi-am adresat-o încă din primii ani de viaţă. perfect. Pas cu pas, zi cu zi, urcăm, Tatălui îi plac
Răspunsul pe care l-am primit a fost: Dumnezeu m-a lucrurile perfecte. Dumnezeu Tatăl să îi dea putere
ales pe mine să fiu aici, acum, în această casă, pentru şi har pe mai departe primului ales, dar şi celorlalţi
că mă iubeşte. Iată cum fiecare fiinţă primeşte în dar, care vin cu dragoste să răspundă Lui. Eu le mulţumesc
un dar – Viaţa. Aşadar, astăzi sunt aici şi scriu poezie. tuturor. Răsplata vine de Sus, cred cu tărie că Tatăl
Am scris volume întregi în mai puţin de un nu rămâne dator niciodată.
an. Scriu direct la computer, o fac cu un singur deget, Dumnezeu a preluat conducerea întregii mele
degetul mic de la mâna dreaptă, pentru că este sin- fiinţe. În mai puţin de un an, am scris volume întregi,
gurul care încă se mai mişcă din articulaţii, celelalte am o mie cinci sute de poezii scrise, din care am pu-
fiind afectate, au ajuns să se închidă, rând pe rând, blicat mai mult de jumătate. Acest aspect se întâmplă
iar palmele stau strânse continuu. Palmele mele sunt de când Domnul scrie cu mine şi de când eu am sen-
pumni. Am dăruit cărţile. Păstrez câteva exemplare timentul că mă confund cu cerul. El îmi trimite îngeraşul
de la fiecare carte editată. Tirajele au fost mici. să mă trezească în toiul nopţii, iar eu, exact ca un
Mulţumesc Tatălui, pentru că a îngăduit să copil, mă ridic din pat şi scriu ce mi se insuflă.
se întâmple aşa. Am scris poezie încă din adolescenţă, Pot fi spuse diverse în urma acestei destăinuiri,
fără să gândesc vreodată că voi publica ceva. În urmă eu nu fac decât să spun ce trăiesc, să judece oricine,
cu unsprezece ani, am hotărât să păstrez orice scriu, oricum, cu mintea, cu inima, cu spiritul. Mă simt o
numai şi numai pentru mine. Am aşternut, în acest unealtă. O unealtă care este şlefuită în aceste momente
timp, o sută şapte zeci de poezii în câteva caiete. Le de mâini îngereşti. Nimic nu îmi aparţine, nimic nu e
citeam apropiaţilor mei care doreau să asculte, din al meu, primesc totul de Sus.
127