Page 123 - unirea4-5

4-5

Rolul lui Vasile Lucaciu

în adoptarea “noului activism”

Prof. Mircea Botiş, Pr. stavr. Radu Botiş

Sfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul partidului românilor din Ardeal, Lucaciu precizează
secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist că “PNR şi Comitetul său naţional şi azi există şi
austro-ungar o accenture a contradicţiilor dintre munceşte şi va exista şi va munci în mânia a orice fel
naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte de măsuri silnice ale puterii tirane.” Atunci când este
naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, întrebat în legătură cu tactica greşită a românilor, cu
cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici privire la pasivism şi neimplicarea în alegeri, Lucaciu
de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici precizează că nu a fost alegerea românilor, ci o tactică
reacţionare s-a ridicat întregul popor din Translvania, impusă de către autorităţi: “e o situaţie impusă de
luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru silă. Sistemul electoral a constrâns pe români la
împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile pasivitate”, că faptele dovedesc că în Ungaria “despre
Lucaciu se află iaraşi în prim-planul acţiunii politice alegeri libere şi adevărat parlamentarism nici nu poate
românesti, alaturi de ceea ce au reprezentat în urmă fi vorba”. Greutăţile întâmpinate de către partid erau
cu caţiva ani elita memorandista, de curând ieşiţi cu multe, contextul politic le era defavorabil românilor
toţii din închisorile ungureşti de la Seghedin şi din Vat, în direcţia afirmării fiinţei proprii. Cu toate acestea,
în septembrie 1895. Principala direcţie de acţiune a conducerea acestei “tribune în luptă”, a partidului
reprezentat-o întarirea mişcării naţionale,precum şi românilor din Ardeal ce depun eforturi uriaşe pentru
atitudinea faţă de dizolvarea de către autorităţile educarea poporului în spiritul dragostei şi ataşamentul
austro-ungare a PNR, principala instituţie cu caracter pentru valorile naţionale, pentru trecutul naţional. În
organizat a românilor transilvăneni în lupta pentru acest sens, ASTRA, a reprezentat adevăratul factor
dobândirea de drepturi politice. Activitatea politică a mobilzator, acţinile sale cu caracter cultural
partidului a trenat vreme de cîţiva ani, toată această diversificându-se tot mai mult. În Vechiul Regat,
perioadă fiind una de acumulări, de refacere a forţelor activitate în spiritul cauzei românilor transilvăneni a
naţionale, după loviturile primite în luptele cu depus “Liga Culturală”, asociaţie care grupa în jurul
autorităţile austro-ungare. În interiorul partidului au său marile personalităţi româneşti ale momentului.
existat încă de la constituire, divergenţe de păreri,
insă acum ele se centrau în jurul ideii privind Vasile Lucaciu nu a precupeţit nici un efort în
schimbarea tacticii pasiviste în plan electoral şi acest sens. A strabatut cu o energie debordantă
înlocuirea acesteia cu una directă, a activismului Transilvania în lung şi în lat, s-a deplasat şi la Bucureşti
politic. În fruntea acestei acţiuni s-au aflat Vasile pentru a întări legăturile cu Liga Culturală. Studiul
Mangra, Valeriu Branişte, Aurel Vlad, Mihail intitulat “Tinerimea română”, din Bucureşti, sublinează
Popovici şi bineînţeles, neobositul şi harnicul Vasile că “mormintele părinţilor şi ale fraţilor noştri parcă se
Lucaciu, atitudine ce l-a nemulţumit pe Ioan Raţiu, prefac în tribune elocvente din care ne invită să
peşedintele partidului. Trei publicaţii au fost port- continuăm opera lor de jertfă şi de luptă pentru
drapelul acestei idei: “Libertatea”, “Revista apreciere şi recunoaştere a meritelor unui popor,
Orăştiei”(ambele din Orăştie) şi “Tribuna Poporului” chiar dacă se referă la înaintaşi sau la tinerii care le
din Arad. calcă pe urme întru ale luptei naţionale. O serie de
documente atestă implicarea lui Vasile Lucaciu în
Lucaciu considera însă că ar fi mult mai bine susţinerea cauzei naţionale. A făcut din biserica din
ca ideea activismului politic să fie îmbrăţişată de cât Şişeşti o tribună de afirmare a conştiinţei şi interesului
mai mulţi activişti din conducerea partidului, apreciind naţional, Biserica Unirii tuturor românilor, fiind locul
că, naţiunea română “îşi va continua falnicul mers către în care tribunul pledează pentru înfiinţarea de bănci
destinul său”, că va trebui întărită legătura cu mişcarea care să susţină ţărănimea. Micile bănci populare
din capitala României, fără a se ţine seama de “Sătmăreana” şi “Râureana” s-au implicat în această
considerente de partid, ci numai de cauza naţiunii. direcţie. În toate luările de cuvânt şi cu toate prilejurile,
Cu referire expresă la manifestarea samavolincă a atacă poziţia şovină a autorităţilor dualiste precum şi
autorităţilor austro-maghiare referitoare la dizolvarea politica lor de deznaţionalizare promovată la adresa
123