Page 13 - unirea4-5

4-5
stau aranjate în sfântă cunună
zăpada cântă, lumina vorbeşte
cine oare le potriveşte?...
Hai şi colindă prin inima mea
fără cuvinte, că ştie ea...

Cu frunze, cu fulgi

Atâtea frunze cad în toamnă,
Dar, oare, frunzele nu-s gândurile moarte?!...
Din fiecare-o lumânare
Pentru un mers pe flacără;
Noiembrie se-mbracă în trecut,
Ne-nvăluie-n parfum de ne-uitare ...
Tu – foşnet,
Eu – foşnire,
Ne-ntoarcem toamnele pe dos,
Ca să ne ţină de cald,
Aşa, ca în doi ochi;
Şi trecem obosiţi noiembrie,
De la-nceput pân’ la sfârşit,
După ce-am câştigat bătălia cu frunzele,
Ne mai aşteaptă o luptă cu fulgi...

O cupă de cenuşă

Ca o foaie ce-a ars
Mă transform în cenuşă,
Ce puţin praf rămâne
Din fiecare zi!
Cât să adun
Până ce cupa se va umple?
Viaţă pentru un potir
Din care tubei cu nesaţ...
Care parte a mea va fi mai cu spor?
Copilăria sau vârsta de-acum?
De la tâmple în sus
Ori de la tâmple în jos?
Trupul meu ca un potir
Ar umple oare potirul de cenuşă?
Dar dacă ar trebui
Să mai ardă şi gândurile mele, şidorul,
Şi iubirea?
Scrum – trecător – jar,
În aşteptarea trupului tău,
i-aş face loc cenuşii tale
lângă a mea,
aşa încât nimeni să nu ştie
ce-mprăştie vântul peste mare
sau pe cine...

13