Page 15 - unirea4-5

4-5
cu simţurile,
trăirile,
ideile lor.
La Procope răsună
aceeaşi muzică. răsărind în toiul verii.
Şi strig.
Voltaire, Rousseau ,
cu vocile în aer
Alunecăm
trăiesc eternitatea
prin simplul fapt Mă privesc trecând.
de-a fi Ţineam ascunse florile
I-am privit în ochi temându-mă să nu fie călcate
Acolo. în picioare.
Într-o lectură Locuiesc în modestia tufişului.
de suflet fericit. Între mine şi arbustul
de pe pajişte
Sena purtam secretul blestemat
cu rădăcinile scufundate
Plouă mărunt în inima mea.
dar totul Privirea rătăceşte
palpită şi trăieşte fără piedici
în cuvintele ce-şi caută încălecată în pielea unui animal.
sensul, în muzica Îi primesc respiraţia
apei sfinte, şi înaintăm
în vocea nopţii temătoare, fără să ştim
în simplul joc de ce anume mergem.
al umbrei Alunecăm uşor în noapte
şi al vieţii fără ţipete,
fără cuvinte.
Dimineaţa
Şir de aşteptări
Contemplam constrâns
de frumuseţe Un gând în aer
sufletul care cobora de pe foaie de drum cu colţurile rupte,
munţii albi. aşteptare cu spaima necazurilor avariate
Dimineaţa venea pe deasupra cărări uitate.
stejarilor. Şir de aşteptări.
Nicio bucăţică-n plus. Marş forţat de ianuarie
În linişte norii cu lanţurile febrei
suprimau timpul. aşteptării noastre,
Se întrezăreau acolo cu cleştii foamei,
apusuri de soare cu iertăciunile setei.
ce derutau orizontul. Sunt strigăte ce trezesc
Strig alegerea nerăbdării şi a spaimei.

Viaţa mă duce departe de tine Zbor
în linişte, suspans.
Te iubeam neant frumos. Zbor spre rotundul formelor
Îmi simt şi-acum cuvintele prin vene, spre rotunjitul lumii
simt literele, alfabetul spre o zi curbă şi plină
şi strig într-un spaţiu dezgolit
ca să respir. de umbre difuze
Mă duce-un vis pe firul apei şi de lumini discrete.
departe de zilele copilăriei Zbor dincolo de mâna omului
şi strig. spre puritatea fragilă
E o vreme atât de frumoasă deasupra unui orizont
cu frunze şi vâsle, fără limite,
cu zile de azi şi de ieri, dincolo de răni,
cu fulgi aurii dincolo de oameni.
15