Page 16 - unirea4-5

4-5
Temperatură

Îmi petrec nopţile
pe tivul gândirii tale
privindu-mi mâna întinsă de-a lungul secolelor.
prăbuşindu-se la Un aer debordant
căldura aşternutului. de lumină primitoare
Oasele devin iarăşi vechi mă poartă
iar degetele acuză la irespirabilul paradis
transpiraţia nocturnă. al capului îngropat în nisip.
Voi adormi obosit Deja visez – dar ştiu
visând că dimineaţă că exist înaintea
vei fi deja plecată necunoscutului zeu
în vârful picioarelor. ce separă şi învinge
Şi voi putea fugi
în stradă, la lucru, Eternitate
la maşină,
la viaţă.
Aici locuieşte
Uitarea ?
Visul Imaginea pluteşte.
Cunoaşte pentru
Aplaudaţi când pe cer a uita
apar bărci. şi lent
Aplaudaţi când aplaud eternitatea
şi eu se deschide.
pentru plăcerea de a Dalta cu
nu şti că din ele, vocea interioară
lanţul lung al a pietrelor
ancorei compune simfonia
poate coborâ Ne privesc
printre copaci,
printre străzi, Ei au plecat de mult
printre noi. ştergând semnele scrise
Sub bolta unde cu mintea şi simţirea.
vântul bântuie speranţa Dar viaţa lor încă e vie.
coboară cineva. Atâtea existenţe excepţionale
De partea cealaltă ne privesc
a oglinzii, cuvântul – mai greu, bucurându-se de claritatea soarelui.
mai violent, desparte cerul Din nori
de noaptea noastră. trecând pe cer,
creatorii de frumuseţe
Giza ne fac semne,
erup în şoaptă
În zidul de piatră, şi circulă
stelele se sting, protejaţi şi intacţi
pământul devine printre ere.
fierbinte şi greu,
fără umbră, Linişte
fără iarbă.
În ardoarea roşie Pentru o clipă
cauţi, inhalezi istorie, ne întâlnim
în mijlocul întâmplător
timpului oprit. Nu aştept pe nimeni
Şi totuşi .....
Zeul de piatră luna desenează umbra argintie.
Chemarea rupe tăcerea de afară.
Ne scufundăm în întuneric,
Aici nu există moarte. sufletul adoarme
Mă mir. cu presimţiri ridicole.
Privirile mele strălucesc

16