Page 12 - unirea4-5
P. 12

4-5





                                                               Elena M. Cîmpan



                                                                     Elena M. Cîmpan s-a născut la 28 august 1967, în
                                                             localitatea Lucăceşti-Drăgoieşti, Suceava. Trăieşte la Bistriţa.
                                                             A absolvit Facultatea de Litere, secţia română-germană, la
                                                             Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi. Este profesoară la Colegiul
                                                             Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa. Între anii 1998-2001
                                                             a fost inspectoare de specialitate limba şi literatura română
                                                             la I.S.J.B-N. Este preşedinta Societăţii literare ”Conexiuni”,
                                                             membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din Româniaşi a
                                                             Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud. Face parte din
                                                             colectivele de redacţie ale revistelor: ”Mesagerul Literar şi
                                                             Artistic” şi ”Conexiuni”. Din 2012, este membră a Uniunii
                                                             Scriitorilor din România, filiala Sibiu. A publicat numeroase
                                                             volume în domeniul  liric, al  prozei scurte,  publicistică,
                                                             traduceri în şi din limba germană, a coordonatdar a şi fost
                                                             prezentă în antologiişi a fost onorată cu numeroase premii.


                         Măsurarea, în gând                     timp de o respiraţie artificială:
                                                                - să nu mă deconectaţi
              Din şase în şase ore mi-e dor                     să nu mă deconectaţi
              atunci se deschid uşile – cling:                  învârt inelul de aur din Nurnberg
              - cască gura, buzele uscate sunt                  pentru ca dorinţa deja uitată
              crăpate la colţuri, pune pe limbă                 să se împlinească:
              grămada de puncte, apucă                          în şase clipe, în şase ore,
              paharul cu apă şi bea, să nu te îneci,            în şase zile, în şase ani;
              în silă, şi uită odată...                         câtă frunză...
              Eu sunt un labirint                               atâtea locuri goale
              pe care punctele îl ştiu pe de rost,              ce pot fi umplute ca fagurii;
              ambulanţele se întrec în cântece –                din şase în şase ore vine vara şi mi-e cald
              doine de jale;                                    din şase în şase ore vine iarna şi mi-e frig
              saltă în creierul meu gândul la moarte,           din şase în şase ore am voie să ies din mine
              pâinea costă şase lei,                            din şase în şase ore trebuie să intru la loc
              câte un leu pe zi;                                din şase în şase ore podurile se ridică
              deodată îmi prind cu mâna cercelul,               din şase în şase ore podurile se coboară
              cu tot cu piele, şi învârt înainte şi înapoi,     din şase în şase ore apare o imagine
              podoabă şi auz, până nu mai aud,                  din şase în şase ore vine un cuvânt...
              decât când vreau eu,
              din şase în şase ore;                                         Colind fără cuvinte
              braţele tăcerii şi tăcerea braţelor
              gândul aşteptării şi aşteptarea gândului;         Hai şi colindă prin inima mea
              e o singurătate a florii                          poarta-I deschisă, iarna e grea
              şi o singurătate a copacului                      fântâna-iplină, focul aprins
              care şi ele î’i iau medicamentele                 sunt singură şi pragu-inins
              din şase în şase ore;                             hai şi colindă prin inima mea
              apoi stau în cameră cu Hermann Hesse              troian de iubire aşterne în ea
              şi nu-l recunosc din prima -                      e cald şi e bine la tine-n colind
              el mă prive’te dintr-un vechi tablou:             toate cuvintele de brad se prind
              şi eu sunt o mărgea de sticlă;                    de malul râului
              clopote bat din şase în şase ore,                 de vârful muntelui
              sunt clopotele tale,                              de hotarul câmpului
              sunt clopotele bisericii din timp,                de liniştea gândului
              ale timpului din biserică –                       cuvintele soare şi stele şi lună

                                                             12
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17