Page 20 - unirea4-5

4-5
Speranţă

De ce nu mă urmezi în cuvinte
Precum inimile se însoţesc în paşi de vals
De ce mereu valurile Doi câte doi, cu haine stămoşeşti,
Par că vin când ele pleacă Se prind în jocul din Agrieş.

De ce ai vândut În satul de la poale de rai,
Speranţa atât de uşor Ceteraşii cântă a dor,
Lume se-nvârte în joc bătrânesc,
De ce mâinile tale Tâna priveşte din pridvor.
Nu se mai joacă
Cu nisipul Tot neamul e aici.
Din clepsidra timpului E al înserării ceas târziu.
Amorţit în ceas de rugăciune Credinţa e încă la grinda casei.
Sub Ţibleş, ţăranul are chipul viu.
De ce chipul ştiut
Nu mai oglindeşte raza de soare Calea Pâinii
O lume mică, o seră de flori
În care trupul tău Pe muntele vremurilor, în satul de dincolo,
Înfloreşte pe ritm de floare de spin. Departe, în inima codrului,
Femeia îşi curăţă casa.
Esenţă de morţi
Prin colbul fierbinte,
Pluteşte în vene Gătată de sărbătoare,
Ploaia măruntă şi rece. Cu năframa de foc şi cămaşa de lapte,
Spală poiana Este timp de patru ceasuri
Unde odihnesc morţii. Pe calea Pâinii.

Două cruci de lemn Cu desagii pe spatele încovoiat,
Rezemate pe pământ Coboară la cooperativă.
Sunt semnul casei părinţilor. E Ziua pâinii, Sfânta Sâmbătă,
Iar Dumnezeu se vede în aluat.
În ceas de rugă,
Când mâinile împreună Apoi, cu şapte pite, una pentru fiecare zi,
Cer biruinţă, Ia drumul întoarcerii,
Un abur moale ţâşneşte din pământ. Tot pe munţi, şi pe munţi,

Unde dacii sunt liberi.
Îl văd pe tata.
În ochii lui mari, E vremea leandrilor
Negri ca tăciunele,
Oglindeşte un zâmbet blând. Pe ridurile apei neştiute de lac
Chipul sorţii şopteşte
Aprind o lumânare. E vremea leandrilor
În flacără e chipul bunicii.
Mă mângâie cum o făcea mereu. Pe apă sau pe nor,
Amintirile nu pot fi smulse Pe inimi încătuşate de dragoste
Din pieptul copilului orfan, E vremea leandrilor
Chiar dacă au esenţă de morţi. Pontonul lacului
Aşteaptă speranţele risipite în eter
Sub Ţibleş Doar păsările spin mai cântă
Cu glasul amorţit
Din poza galbenă zâmbeşte mama. E vremea leandrilor
E gătită de mers la joc, Miros de timp
Iar Tâna Ana Împins de vâsla bărcii în larg
Îi pune busuioc la mijloc. E vremea leandrilor
Sub Dealul Secăturii, la umbra nucului,
Bătrâni şi tineri bătătoresc glia, an de an,

20