Page 23 - unirea4-5

4-5

O floare-albastră plânge s-o adopt,
o răsădesc prin născocite nume...
Brutal se luminează şi rămân
la jumătatea punţii către lume.
Un ochi prea vede, celălalt e orb,
încrederea-n poem e o trădare...
Curate, doar cuvintele mă ning
cu semne mari şi grave de-ntrebare...

Corespondenţa

Nu-l cunosc sau poate-l cunosc,
îmi trimite pe mail o fotografie
Passionaria cu un gândac plimbându-se
pe o ramă de ochelari
şi se iscăleşte Gregor Samsa...
Ce nebunie!
Stoicescu Îi răspund contrariată

că nici eu nu-l cunosc pe Dumnezeu
deşi doresc din tot sufletul meu
„Şi ce amestec are aici Cel de Sus?”
Eminesciana I
întreabă în aerul virtual
Samsa cel ireal
... Şi fremăta frunza-n codri sau cine?
...”Copii eram noi, amândoi, „Acest gândac vine
frate-meu şi cu mine...” probabil de la gând
şi e kafkian ca tot ce-i al humii –
Şi se făcea că lacul se plimbă pe rama ochelarilor
arginta o poveste... Dumnezeului Poeziei
Trecea mireasa lunii pe creste, inconştient de traseu,
fugea la marginea mării să se înece... dar nu zăreşte/ nu poate zări
Ce rece viscolea în cântec, ce rece! ce văd într-adevăr
Atât de rece, că noaptea subţire ochii Dumnezeului Dumnezeu
aburea sub cămaşă - Cel Neaflat -
trupul de mire... ar orbi imediat,
Somnul creştea o floare albastră între fericire şi durere ar orbi
sub pleoape... intrând în tagma poeţilor lumii”...
„Aruncă oglinda”, şoptea,
„ivi-se-vor ape...”
Femeie
Dar numai mireasma de tei
ca o jertfă bolnavă Câtă trudă
cădea înapoi neprimită de slavă. să te suprapui exact
Din nuntă fugit, pe o rană de stea, peste femeia care
el rămăsese acolo a hotărât hazardul să fii!
să ardă cu ea...
Cu diavolul să faci un pact,
Eminesciana II de fapt cu genul masculin,
ca să te bucuri mult, puţin,
de acrul măr,
Eminul nostru, ce-aş putea să sper? de la Eva la Sfânta Maria să sari,
Hiperbola e vechiul joc de seară, şi servitoare şi idol să-nsemni,
când mâinile cât sufletul îmi cresc şi-al luminii şi-al beznei izvor,
şi-n faţa lor hârtia se-nfioară...
şi firăvenia, şi puterea,
23